Zero 7 - The Garden

Scris pe 09.01.2007 de Cypher

Mi-e greu sa recenzez albumul de fata. Odata pentru ca Sam Hardaker si Henry Binns inca nu au reusit sa iasa din umbra succesului reprezentat de Simple Things. A doua oara, pentru ca daca spui Zero 7 spui "chill-out", iar CD-ul de pe masa din fata mea e chill-out, dar nu prea este. Nu e nici nou, nici vechi, nici inovator, nici clasic, nu incearca sa demonstreze ceva, dar transmite un mesaj, nu iese din rand, dar face randul sa arate mai bine. E pur si simplu cum ar trebui sa fie.

Prima auditie te lasa cu un gust cam ambiguu. Sa fi cazut cei doi sub asaltul indie ce a marcat ultimii 2-3 ani? You're My Flame si Waiting To Die sunt doua dovezi concludente. Ambele beneficiaza de aceeasi voce dulce de pe mai vechile albume, a Siei Furler, ce ne indeamna cand la curaj in abordarea noilor inceputuri ("Cash it in and throw it all away/Never needed any of it anyway"), cand la relaxare si lipsa de griji ("Now is the time for a tasty glass of wine/ Let's not burden our minds with carbon dioxide"). Din aceeasi vana indie, cu aceeasi Sia, dar cu un sound mai carnavalesc, The Pageant of the Bizzare si This Fine Social Scene penduleaza intre o inocenta copilareasca si contemplarea superficialitatii inerente unei socializari duse la extrem.

Ca si alta influenta notabila trebuie mentionata cea electro, prezenta in special pe una dintre cele doua piese instrumentale - Seeing Things, ca si pe susmentionata You're My Flame si Today. Iar daca tot am ajuns la Today, se impun cateva cuvinte despre cea de-a doua prezenta vocala ce da forma lui The Garden - Jose Gonzalez. Daca numele va suna familiar, asta e pentru ca albumul sau Veneer a atins #7 (coincidenta) in UK Top 10, afirmandu-l pe suedezul de origine argentiniana ca fiind un muzician inovator si autentic. Tonalitatea sa usor nazala si sovaielnica impodobeste cealalta jumatate a albumului, ce se intoarce cu fata spre origini. Adica spre downtempo.

Futures, piesa ce deschide albumul se inscrie ferm pe coordonatele clasice ale trupei, cu chitari acustice prelungi, formula aplicata si pe Left Behind. Crosse" pe de alta parte, progreseaza de la tonuri ambientale catre un pasaj uptempo, topindu-se apoi in liniste. Finalmente, If I Can't Have You si Your Place sunt plasate strategic spre coada albumului, ultima, cu sfarsitul ei puternic si orchestral punand totusi punct acolo unde parea ca nu este nevoie de nici unul.

Si desi e posibil ca fanii "vechiului" Zero 7 sa strambe din nas de cateva ori in timp ce asculta, fanii muzicii bune, indiferent de origine si precedente, n-o vor face. Dupa cea dea n-a ascultare a materialului, senzatia de completitudine ramane. Precum o poveste ce se intoarce de unde a plecat, lasand cititorul cu ceva in plus, The Garden reprezinta un micro-univers ce te invita sa te pierzi o vreme, iar cand te intorci, restul lumii va zambi mai luminos.

Alegerea recenzentului:
The Pageant of the Bizzare
If I Can't Have You
Waiting to Die

Zero 7 - The Garden

Rating: 4.4/5

Data lansarii: 2006

Label: Atlantic Records

Tracklist:

01. Futures
02. Throw it all Away
03. Seeing Things
04. The Pageant of the Bizarre
05. You're My Flame
06. Left Behind
07. Today
08. This Fine Social Scene
09. Your Place
10. If I Can't Have You
11. Crosses
12. Waiting to Die