Velvet Trench Vibes - Opium Lounge

Scris pe 06.01.2007 de Nevrotik

Viata unui/unei MC/trupe underground necunoscut/e este asemanatoare cu cea a unui comis voiajor. Lipsiti de certitudinea unui viitor sigur in bransa, artistii subterani au la dispozitie doar cateva minute pentru a-si expune produsul si eventual a-l vinde. Nu trebuie sa fii un geniu sa-ti dai seama de ingratitudinea situatiei: intr-un timp atat de scurt trebuie sa livrezi ceva impresionant ca sa primesti o a doua sansa. In acest mediu vitreg, grupul canadian Velvet Trench Vibes format din MC-ii Aspen si Thatkidnero (responsabil pe alocuri si cu productia), incearca sa se foloseasca de toate parghiile posibile pentru a pune bazele unei fundatii a succesului. Debutul lor discografic intitulat Opium Lounge si lansat la ICM Records, se produce in lumea virtuala sub forma unui mixtape disponibil spre descarcare de pe site-ul oficial. Ba mai mult, staff-ul ICM a scos si o editie limitata pe CD a materialului.

Ca sa fiu sincer, toate aspectele legate de acest album/mixtape induc in eroare. In primul rand numele grupului - Velvet Trench Vibes - i-ar recomanda drept un act R&B sau downtempo, in cel mai fericit caz. Mai mult, titulatura Opium Lounge ar adanci convingerile unei orientari "trip-ice". Realitatea insa bate la cu totul alte usi, mai precis in aria hip-hop. Sa nu va asteptati la un material dedicat substantelor nocive, pentru ca asteptarile va vor fi din nou inselate, asa ca sa nu judecam cartea dupa coperta si nici albumul dupa nume sau aparente. Din pacate, oricat de bine intentionat ai fi, va fi greu sa ti-i imaginezi pe Velvet Trench Vibes ca fiind altceva decat o alta trupa underground. Pe parcursul celor aproape 80 minute cat insumeaza auditia celor 26 piese, ei dezvolta un numar multiplu de personalitati, incat l-ar face gelos si pe cel mai teribil schizofrenic: fie ca sunt MC-i underground, fie comerciali, fie ragga ori reggaeton, fie trupa alt-rock sau latino. La o prima vedere, aceasta varietate pare impresionanta, dar in final, ea se dovedeste cel mai mare dusman al celor doi. Cu atat de multe stiluri aruncate in joc, dar fara unul de baza care sa fie asimilat ca fiind definitoriu, e greu sa-ti dai seama cine sunt de fapt VTV. Normal ca din vasta oferta ai de unde alege suficiente momente bune, cum ar fi Politicians construita pe intrumentalul lui Jay-Z - Politics as Usual, unde cei doi isi varsa naduful asupra politicienilor sau High School Girls care satirizeaza anumite obieciuri sociale apartinand anumitor reprezentante ale "regnului" feminin. Doar ca in cazul celei din urma, David Hodges este cel care merita creditele pentru partea lirica, Spenza semnand instrumentalul groovy. Studio with a Mic reprezinta, de asemenea, o portie de hip-hop construita ca la carte, posibil si din cauza productiei imprumutate de la Hi-Tek (Reflection Eternal - Good Morning). Cei doi canadieni zugravesc realitatea din strada lasand foarte putin loc de eroare in timpul procesului. Alte cateva incercari decente (Top of the World, The Break Up, Bounce Rock Skate, Mistake Me) ajuta in construirea cazului lui Aspen si Nero prin productie sau versuri autoapreciative.

Dar cum orice exces nu-i in general sanatos, o serie de umpluturi inutile apar insirate pe parcurs: Mista Dopeman - cu sunetul enervant de sirena din background, este pur si simplu plata; Let's Roll - nimic mai mult decat un cliseu ragga; Cooling Water - o imitatie ieftina de "club joint"; iar Fuck Everybody - cel mai slab cut, de-a dreptul penibila. Pentru ca tabloul sa fie complet, avem niste interludii absolut inutile, la fel cum inutile sunt si "lectiile" de limba spaniola de pe Genocide si Zelba e cemento' (remix). In plus, ridicolul atinge cote maxime odata cu Space Age Pimpin, prin intermediul careia Nero & Aspen incearca o impersonare a lui 50 Cent.

Opium Lounge nu arata un Velvet Trench Vibes dispus la eforturi deosebite pentru a sparge barierele stereotipurilor. Ei prefera in schimb sa paseasca pe carari sigure, incercand totodata sa se adreseze unei audiente cat mai pestrite. Numai ca, dupa cum spuneam in randurile anterioare, lipsa focalizarii se dovedeste a fi marele lor dezavantaj deoarece, in final, riscul de a frustra si enerva depaseste probabilitatea de a multumi pe toata lumea. Cu mai multa concentrare si o directie mai clara pe viitor, un posibil album va genera cu siguranta feedbackuri pozitive. Pana atunci, ramanem la ideea unor resurse neexploatate la adevaratul lor potential.

Alegerea recenzentului:
High School Girls feat. David Hodges

V.A. - Legendary Gatherings

06.02.2006

Inca de la aparitie, label-ul canadian ICM Records (Island City Monsters) a decis sa se axeze in principal pe compilatii. Avand in vedere [citeste]

V.A. - Facts of War

23.09.2005

In ultimii trei ani muzica de protest (indiferent de gen) a luat amploare, atingand cea mai prolifica perioada din intreaga ei istorie. Faptul se datoreaza in principal politicii agresive [citeste]

Velvet Trench Vibes - Opium Lounge

Rating: 3.3/5

Data lansarii: 2006

Label: Island City Monsters

Tracklist:

01. Intro
02. Can I
03. Top of the World
04. Jambalaya
05. MTL
06. Politicians
07. Velvet Rope (Mr. Winters remix)
08. Mista Dopeman
09. David Hodges Interlude
10. High School Girls
11. Cooling Water
12. Studio with a Mic
13. City Interlude
14. Let's Roll
15. The Chick Song
16. Genocide Interlude
17. Zelba e cemento' (remix)
18. Sunny Road
19. Pass Me by
20. Space Age Pimpin
21. The Break Up
22. Bounce Rock Skate
23. Mistaken me
24. Fuck Everybody II
25. Dissolve
26. Swift & Swif Live @ Namur