V.A. - Proiectul Verde

Scris pe 31.07.2004 de DJ Strike

Au trecut aproape 3 ani de asteptari si Urban Records – primul label românesc de hip-hop – îsi face în sfârsit aparitia (oficiala) cu un proiect a carui arhitect este Phane Buton, alias Sub Zero (Da Hood). Rolul acestuia este de a prezenta marelui public lista de artisti cu care labelul are de gând sa porneasca la drum. Având în vedere numele aparute pe coperta, speram la un produs care sa stabileasca noi standarde, însa asteptarile mi-au fost partial înselate. Veteranii nu sunt la nivelul cunoscut, iar noii veniti nu promit foarte multe. Si asta probabil din cauza norilor de fum care le-au încetosat mintile, lucru susceptibil si din titlul compilatiei. Sau oare întregul proiect e un experiment? Desi pentru un moment am crezut ca am de a face cu o compilatie destinata relaxarii mintii sub influenta surplusului de THC, iluziile mi-au fost spulberate odata cu apasarea lui "play".

Dupa un Intro destul de bizar semnat de Phane Buton (cu sample-uri din "Scooby Doo" folosite deja de stim noi cine), cei de la Dream Team încearca sa ma convinga de faptul ca N-ai fi putut s-o faci ca noi, în timp ce îsi etaleaza abilitatile de "mari" entertaineri. Daca as fi participat la selectia trupelor pentru orice fel de material, cei de la Dream Team nu ar fi aparut pe nici unul destinat comercializarii. Pe lânga faptul ca suna cât se poate de slab si se schimonosesc asemeni celor de la Rin-Tin-Tin (vezi filmul "Brown Sugar"), o dau în bara si cu alegerea numelui.

Pe piesa cu numarul 3, Deceneu si ICSU (Explicit) spun Bine ai venit într-un stil care pe mine m-a lasat cel putin cu un semn de întrebare în privinta directiei adoptate de cel dintâi. Versurile sunt pe alocuri fortate sa rimeze iar tema si mesajul sunt surprinzator de comerciale. În plus, Deceneu demonstreaza ca poate interpreta unele pasaje si în maniera ragga, ceea ce face sa ma-ntreb daca nu cumva se poate repeta o isprava de genul Patratului Rosu. Piesa putea fi mai degraba atribuita Explicit decât lui Deceneu, întrucât instrumentalul este realizat de Subsemnatu’, cealalta jumatate a trupei. Si pentru ca adineaori ma îndoiam de "raspopit", iata ca pe MECO ifucan acesta îsi demonstreaza abilitatile de DJ, amintind parca de Getto-Daci si de vremurile RANS-ului. Sunt curios daca proiectul MECO (Muzica Educativa pentru Colective) si-a pierdut sau nu valabilitatea.

Tehnologia si în special Internetul are un mare impact asupra lucrurilor din viata de zi cu zi, fapt ilustrat si în piesa Panica pe WWW, semnata Stoe Toxxic, Deceneu, VD88, Vexxatu’ Vexx si Funky. O idee simpatica ce sigur va aduce maniacilor IT un zâmbet pe buze, mai ales prin versurile geniale ale Vexxatului, care o arde în stilul sau iconfundabil într-un rromanesc superior multor "lautari" actuali.

Raparta o dau pe Caterinca odata cu al saselea track. Nu consider, totusi, o piesa cu caracter caterincos drept cea mai inspirata alegere pentru promovarea unei trupe. Colegii de la Dream Team probabil nu le-au ascultat piesa, fiindca urmatorul track e un Cântec de voie buna. Si, desi topaiala s-a încins în ograda Urban Records alaturi de Stoe Toxxic (Da Hood) si raggaman-ul Yolo (Zale), nu pot sa spun ca aceasta "Sarmalutza Party" gatita a la Urban m-a binedispus. Un nou semn de întrebare mi-a aparut si în urma prestatiei lui Stoe Toxxic, care se face a uita ca era cândva "direct din unda’ground" înainte de a fi "nascut pentru asta".

Phane Buton da replica spotului publicitar Nescafe (Wake up, man!) prin al sau Chill-aut, Man!, deschis cu un sample simpatic din "Tom si Jerry". Totusi aceasta scurta interventie nu se apropie de chill-out.

Piesa care s-a bucurat de primul videoclip al compilatiei este Proiectul Verde – una reprezentativa pentru întregul material pentru ca, dintr-un total de 20 de piese, doar o treime trec cu brio nivelul decentei. Strofa de deschidere a lui Nai’gh’ba destainuie reteta succesului ultimilor ani iar Deceneu revine, de data aceasta cu versuri mai bune, pline de ghidusie, care însa nu se apropie de calitatea celor din Operatiunea Monstru. Finalul si refrenul piesei apartin "mascaricilor" de la Dream Team ce ating astfel limita penibilului cu perle precum: "Ridic multimea cu orice flow, fac show pe orice beat/ Doar un hit dupa hit, nigga'!". Daca s-ar organiza un top al celor mai jenante linii din hip-hop-ul românesc, aceasta ar candida cu siguranta pentru titlul suprem.

O melodie care într-adevar se apropie de nota maxima este cea de-a 10-a, mai ales pentru originalitatea cu care îmbina drum&bass-ul cu turntablism-ul. Domnul Buton revenindu-si în simtiri, lanseaza beat-uri mai mult decât decente pe Toba, basu' si platanu', ajutat de talentul lui DJ Undoo în ale scratch-ului. În continuare, Explicit au probabil cea mai buna piesa dintre cele mai proaste de pe întreaga compilatie - Noi am ales.

Phane Buton revine cu ritmuri electronice bine realizate, Anatomia secundei fiind înca o isprava reusita. Nu m-ar mira ca pe viitor sa participe la un proiect însemnat din aria muzicii electronice. Surprizele placute continua sa apara, Secretul din gradina fiind unul dintre acestea. Desi piesa apartine celor de la Da Hood, negativul e realizat de Jupiter (CTC) si Deceneu. Se pare ca ucenicia alaturi de Vlad Dobrescu i-a fost de un real folos lui Jupiter care, puncteaza unul dintre cele mai bune instrumentale. Secretul din gradina este si prima piesa dedicata în întregime canabisului. Cu toate ca sub aspect liric Nai’gh’ba e relativ superior fata de Stoe Toxxic, acesta nu suna prea bine pe refren. O alta piesa buna ne-o ofera Zale, noua trupa a lui Raku. În ciuda temei comerciale, Când cauti parai prezinta o abordare foarte originala a versurilor si un sound oarecum similar celor de la UNU'. Dar cea mai mare reusita o constituie Original verde, dupa cum CTC constituie, dupa multi, cea mai buna trupa hip-hop din underground. Jupiter surprinde din nou cu un instrumental interesant, desi ma asteptam ca productia sa-i apartina în totalitate lui VD.

Level 2 sau "o noua interventia ciudata a lui Buton", are pe fundal un sunet interesant, asemanator cu cel facut de o narghilea sau bong atunci când sunt folosite. Interludiu pentru studiu este piesa solo a lui Raku, care demonstreaza clar ca e într-o continua evolutie si ne face sa asteptam cu si mai mare nerabdare noul sau LP. Dupa episodul R.A.C.L.A., urmat de albumul solo, K-gula revine la vechea lui trupa - L.I.R.I.C., de aceasta data alaturi doar de DJ Undoo. Fii linistit are la rându-i un clip, al doilea în ordinea aparitiei, care semana izbitor cu o mai veche boroboata numita Sapte Seri. Sound-ul e unul poate prea digerabil si în plus, K-gula prefera efectiv sa cânte refrenul piesei. Stupefactie din nou...

Ideea de compilatie destinata relaxarii de care vorbeam la începutul acestei recenzii se oglindeste clar în N-ai somn, care contine o interpolare din piesa O stare de spirit (Parazitii, Adi Despot) si a carei instrumentatie cu influente evidente de Buddha Bar este realizata de Subsemnatu’ si Phane Buton. O piesa potrivita pentru o dupa amiaza linistita la munte...

Numai timpul sa ne ajunga este o colaborare franco-romana, protagonisti fiind A. Speak (Echo du Sud), LDoctor (CTC) si K-gula. Trackul se afla printre cele mai reusite, lucru datorat în mare masura negativului semnat de Jupiter si K-gula. Sunt dus cu gândul la noul album CTC, unde se pare ca productia va fi împartita între Jupiter si VD88, primul dând dovada, pe lânga MC-ing, si de reale abilitati de producator.

Ca o concluzie a doua jumatate a compilatiei este net superioara primeia, posibil si din cauza unei mai mari diversitati în alegerea pieselor. Alaturi de materiale recente (chiar si bonus track-uri eliminate ulterior din lista), apar si unele ce dateaza înca din 2001.

Dream Team se distinge ca cea mai abjecta trupa nou-înfiintata, Raparta nu convinge, iar cei de la Explicit nu au veleitati de MC demne de un label 100% hip-hop (râmane de ascultat noul lor material). În putinele sale aparitii, Deceneu nu mai e acelasi de acum 3 ani: versurile sale au astazi alt target, chiar daca talente ca flow-ul si carisma i-au ramas. Da Hood în schimb, au decazut destul mult, Nai’gh’ba si Stoe Toxxic ocupându-se probabil cu alte cele în ultimii 4 ani. K-gula a început sa-si cânte refrenele (lucru nu întotdeauna placut sau armonios) iar în ce privieste versurile, acestea sunt din ce în ce mai linistite... o fi de la fum. Despre Phane Buton se poate spune ca are 3-4 interventii reusite cu accente clare de muzica electronica; poate ca ar fi mai potrivit sa continue pe aceasta cale. Raku dovedeste perseverenta, iar combinatia cu Yolo poate determina largirea targetului propus de Zale. CTC - fara comentarii.

În concluzie, daca Proiectul a fost un experiment, rezultatele sunt în proportie de 30% satisfacatoare.

Alegerea recenzentului:
CTC - Original verde
LDoctor, A. Speak, K-gula - Numai timpul sa ne-ajunga