The Streets - Original Pirate Material

Scris pe 13.07.2007 de Cypher

Fish & chips. Ceai cu lapte zilnic la ora 5. Ruff geezers, shaggable birds. Big Ben vazut dintr-un double-decker. O seara in Fabric, o dimineata inceputa citind Daily Mail deasupra unui full English breakfast cu niste Yorkshire pudding. O tura prin East End, una prin Hyde Park, cu urechea ciulita spre tribuna. Rulezi la rizla, uitandu-te in jur sa n-apara vreun bobby de la Scotland Yard. Yardies cu dreads-uri, franturi de bangla si hindi, un radio dat pe Breezeblock, altul revarsa Franz Ferdinand. Inainte de a prinde vaporasul pe Tamisa, e momentul sa faci un pas in spate, sa admiri peisajul si sa-ti pui castile cu soundtrackul potrivit pentru toate astea - The Streets.

Candva la inceputul mileniului, 2-step-ul sucomba sub asaltul comertului reprezentat de Craig David & co., reactia instinctiva a undergroundului fiind refugiul in speed garage si grime. In acest timp vedea lumina zilei un album ce reconcilia autenticitatea si forta grime-ului cu melodicitatea 2-step-ului (fie el si de MTV), injectand o doza sanatoasa de muzica de peste ocean - hip-hop. Autorul este un tanar din clasa muncitoare britanica, pe nume Mike Skinner. Dupa ce a pus mana pe prima lui clapa la varsta de cinci ani, acesta si-a incropit un studio in dormitor in adolescenta, pentru ca in 2000 sa lanseze single-ul "Has it come to this" la label-ul Locked On, acelasi ce il promovase pe Artful Dodger. Acesta avea sa devina primul single de pe albumul sau de debut, lansat cu ceva vreme in urma, mai precis pe 25 mai 2002 - Original Pirate Material.

Il poti asculta in mai multe feluri, insa la fel ca in cazul oricarui material crossover, e cel mai bine sa-l abordezi cu o minte deschisa. Fanii grime nu vor privi cu ochi buni negativele de multe ori uplifting, iar fanii hip-hop se vor holba pur si simplu la ele. Insa daca ritmurile sunt uneori prea sincopate, genialitatea albumului sta in versuri. Skinner zugraveste viata unui clubber "middle-to-low-class" englez in culori vii, iar unele scene, precum iesitul la shaorma (they call it kebab there, mate) dupa o noapte de club ne sunt neasteptat de familiare. Subiectele abordate sunt multiple, de la superficialitatea muzicii de consum (Let's Push Things Forward) pana la un imn hilar pentru legalizarea marijuanei (The Irony of it All). Materialul trece de asemenea prin multe stari sufletesti oferindu-ne o privire asupra omului Mike Skinner. Acesta foloseste muzica in scop terapeutic, punand totul pe masa, dubii, frustrari, bucurii, sarcasm, depresii, fericire, plictiseala, iar mare parte din succesul albumului la crowd-ul indie se explica astfel. Nu te poti abtine sa te identifici cu artistul, iar simpla ascultare te face sa privesti fara sa vrei in interior.

Insa pe langa calitatea sa introspectiva, Original Pirate Material te face si sa vezi Anglia cu alti ochi, strapungand prin imaginea distorsionata provocata de zgomotul de fond cultural. Departe de imaginea ce ne-a fost imprimata inca din scoala primara - Tower Bridge, ceai, punctualitate si stil - privim o Anglie a council estate-urilor (echivalentul ghetourilor americane), a traficantilor si consumatorilor, a gastilor de cutitari juvenili, dar si a mandriei fata de descendenta latina (din nou familiar). Unele versuri te duc cu gandul la Trainspotting sau Lock Stock & Two Smoking Barrels - bucati din aceleasi pop-culture contemporan - pe cand altele te aduc cu picioarele pe pamant. Tocmai aceste doua aspecte ale materialului - privirile aruncate simultan catre interior si exterior - vor edifica mai bine un ascultator roman asupra Marii Britanii decat un ascultator englez de Parazitii asupra Romaniei (presupunand ca respectivul vorbeste romana). Comparatia apare natural - doua acturi ce au luat hip-hop-ul si l-au mulat pe muzica autohtona pentru a crea ceva nou - insa primul priveste si in interior, la persoana intai, ceva ce Cheloo si Ombladon au facut prea putin pana acum.

Dupa multe ascultari, mi-am dat seama ca ceea ce-l separa pe Skinner de pluton este abilitatea sa de a pasi pe granita dintre a canta si a scuipa rime, a fi dur si vulnerabil, a fi onest si a se ascunde in spatele unei masti de sarcasm. In cele din urma, el nu face melodii ci isi canta viata si vietile generatiei sale. As fi vrut sa citez din mai multe piese, dar e greu de ales - am ales totusi un vers ce ar putea fi profetic: "In 500 years they'll play this song in museums."*

Alegerea recenzentului:
Geezers Need Excitement
Original Pirate Material
Turn the Page

* Si cu toate acestea ar trebui sa spun ca cele doua albume The Streets aparute de atunci au scazut calitativ simtitor, cel de-al doilea fiind un concept album destul de bun, dar sub nivelul OPM, iar cel de-al treilea fiind aproape jenant? Ar cam trebui, macar sub forma de post scriptum...

The Streets - Original Pirate Material

Rating: 4.8/5

Data lansarii: 2002

Label: Atlantic Records

Tracklist:

01. Turn the Page
02. Has It Come to This?
03. Let's Push Things Forward
04. Sharp Darts
05. Same Old Thing
06. Geezers Need Excitement
07. It's Too Late
08. Too Much Brandy
09. Don't Mug Yourself
10. Who Got the Funk?
11. The Irony of It All
12. Weak Becomes Heroes
13. Who Dares Wins
14. Stay Positive