Squarepusher - Ultravisitor

Scris pe 04.09.2004 de Doru649

În contextul celor 6 LP-uri si câteva EP-uri lansate de-a lungul anilor, Squarepusher s-a impus pe marea scena a muzicii electronice prin arta surprizei si a controverselor. Uneori inabordabile, alteori jazzy si deseori orientate spre drum&bass, "operele" lui continua sa nasca discutii în contradictoriu în cadrul unui auditoriu tot mai pestrit, care îi asteapta fiecare nou "eseu" cu un ciudat soi de scepticism, oscilant între temere si nerabdare.

Nu mai e un secret pentru cineva ca Warp a anuntat în vara acestui an lansarea oficiala a lui Ultravisitor, succesorul unor Go Plastic si Do You Know Squarepusher pe care ne abtinem sa le discutam.

Nu ne mai surprinde ca acesta începe cu o ploaie de sunete stridente, breakuri rapide si synth cât încape... Dar vine prima palma si prima schimbare de directie. Într-adevar, drum&bass-ul dement lasa repede locul caldurii unei chitare acustice, cu care Squarepusher se angajeaza într-o serie de 3 compozitii cu vadite nuante de jazz. Lucrurile se domolesc treptat, pâna când devin suspect de domoale. În acest moment, te surprinzi întrebându-te daca nu cumva dracusorul s-a cumintit, renuntând de aceasta data sa-si ciopârteasca albumul în favoarea armoniei.

Pica pe nepusa masa, însa, claustrofobicul 50 Cycles, care anunta o suita de piese eminamente cerebrale. Ascultatorul e nevoit sa apeleze la ultimele resurse intelectuale pentru a putea pretinde ca întelege câtusi de putin din avalansa de sunete complexe. În maniera creatiilor cumatrului Aphex Twin, Squarepusher se aventureaza dincolo de limitele acceptate ale electronicii, fortând experimente atât de extravagante, încât cu usurinta si-ar putea atrage o excomunicare din biserica. De mentionat aici Steinbolt si An Arched Pathway, exemple concludente de demonism. Efectele acestora sunt desigur stupefiante, dar oboseala nu întârzie sa cuprinda ascultatorul – cel care are impresia ca artistul nici nu si-a dorit mai mult atunci când, ca prin minune, apare Circlewave, parasuta salvatoare, prevestitoarea unei întoarceri catre orizonturi mai pasnice. De altfel, cu acest sentiment de sfârseala se si încheie Ultravisitor, dupa 80 de minute de zbucium contradictoriu.

Tocmai acest profund antagonism pare sa caracterizeze cel mai bine munca depusa de Squarepusher pentru al 7-lea sau opus, unul în care coabiteaza ca într-o dulce schizofrenie complexitatea programatorului si blândetea muzicianului. Cu toate acestea, n-as spune ca rezultatul final e ireprosabil, de vreme ce programatorul, fortat sa caute complexitatea cu orice pret, cade câteodata în extreme prea personale ca sa fie pe de-a-ntregul înteles si asimilat de ascultator. În plus, cele câteva piese jazzy cad în pacatul lipsei de originalitate, mai ales daca privim la nivelul atins de acestea pe precedentele albume. În sfârsit, acea coabitare fericita între doua lumi paralele (de care am pomenit mai sus) tinde, totusi, sa fragmenteze discul, care nu poate fi ascultat ca un întreg în sine, ci mai degraba ca un fel de sinteza de laborator.

Astfel, în ciuda tuturor etichetarilor, Squarepusher pare a cauta prin eclectism o directie care sa insufle muzicii sale acea coeziune ce înca îi mai lipseste. Între timp, Ultravisitor marcheaza un pas important în acest demers, vestind o posibila capodopera în anii urmatori. Pâna atunci, va recomand sus si tare sa va înfigeti cu încredere în acest – pâna la urma – foarte bun album.

Alegerea recenzentului:
Tetra-Sync

Squarepusher - Ultravisitor

Rating: 4/5

Data lansarii: 2004

Label: Warp

Tracklist:

01. Ultravisitor
02. I Fulcrum
03. Iambic 9 Poetry
04. Andrei
05. 50 Cycles
06. Menelec
07. C-Town Smash
08. Steinbolt
09. An Arched Pathway
10. Telluric Piece
11. District Line II
12. Circlewave
13. Tetra-Sync
14. Tommib Help Buss
15. Every Day I Love