Skeewiff - Private Funktion

Scris pe 12.09.2006 de Cypher

In plin 2006, cuvantul de ordine pare a fi "minimal". Un drum pana la primul party, chit ca e de "haus", "brek" sau chiar "denebeu" uneori, va va edifica in mod sigur. In atare conditii, din cand in cand mai apare cate un material aparte, binevenit precum cana cu apa rece in plin desert minimal. Iar Private Funktion, ultimul opus Skeewiff, e precum o Pina Colada cu umbreluta si pai colorat cu tot.

Cateva cuvinte despre oamenii din spatele magiei - pe numele lor Alex Rizzo si Elliot Ireland, cei doi sunt necunoscuti celebri pe plaiurile noastre. Necunoscuti pentru ca mentionarea numelui Skeewiff ridica in 9 cazuri din 10 sprancenele in aer. Celebri deoarece sute de ringuri si podele s-au tocit pe melodii apartinand Shaft (Mucho Mambo, Shake Shake Senora) sau Da Muttz (Wassup), ambele fiind proiecte ale celor doi. Istoria e lunga si intortocheata, insa pentru a o rezuma, dupa un periplu pe la casa de discuri FSUK, apartinand Ministry of Sound, cei doi au pus bazele Jalapeno Records, label ce pune pe primul plan funk-ul, fie ca il gasesti pe beat-urile house al lui Kid Creme, cele sparte semnate Kraak & Smaak sau in liniile de chitara ale lui Ian Britt.

Cel de-al 39-lea release Jalapeno, Private Funktion, reprezinta totodata si cel de-ai treilea album de studio Skeewiff. Ni se ofera un melanj foarte digerabil de funk, big beat, breakbeat, bossa nova, soul, jive, rock'n roll, jazz, pana si country la un moment dat. De obicei, cand faci un asemenea experiment, rezultatul este fie bine inchegat si un deliciu pentru ureche, fie dezlanat, plictisitor si greu de ascultat pana la capat. CD-ul de fata face parte din prima categorie. De fapt e chiar usor sa te pierzi intre ritmuri cu origini atat de variate, iar senzatia de jungla sonora predomina, insa in nici un caz in mod deranjant. Mai degraba te simti explorator de taramuri exotice, nestiind ce surpriza te asteapta dupa urmatorul copac. Chiar daca pana acum cuvintele mele au avut un accent oarecum copilaresc, in ton cu jovialitatea albumului, nu e nimic imatur sau neprofesional cand vorbim de compozitia in sine.

Avem in fata o productie multidimensionala, cu sample-uri felurite ca loc de provenienta, perioada sau bpm si implicit stari induse. Ca atare, dezideratul de a nu mai trata piesele individual devine brusc imposibil. Smash & Grab, ce deschide albumul, ar putea servi cu succes ca "theme song" pentru orice film de spionaj din anii '60 sau '70. O piesa ce atrage imediat atentia este Man of Constant Sorrow, al carui vocal baladesc va suna familiar celor ce au vizionat O Brother Where Art Thou - "I am a man of constant sorrow/I've seen trouble on my day/I bid farewell to home Kentucky/The place where I was born and raised". Desi lirica picteaza un peisaj melancolic, atingerea celor doi se face simtita, instrumentalul country aducand un zambet instantaneu pe fata ascultatorilor. Precedenta Triumph Stag plateste un tribut anilor '70, pastrand spiritul de "mix & blend" prin suprapunerea unei linii de orga desprinsa parca dintr-o melodie The Doors. Giggity (Allright), alaturi de Lost Due To Incompetence si Ruby's Revenge marcheaza puncte mai downtempo, cu stab-uri orchestrale, riffuri de chitara si sunete de sitar indian dupa caz. Cea de-a doua cuprinde si un fragment de conversatie de-a dreptul hilar, dovedind inca o data ca Skeewiff sunt pusi pe sotii.

Insa daca aceasta treime indeamna la relaxare prin tempo, putem distinge si una diametral opusa. Little Spot of Soul, cu al sau jive desprins din anii '60, aduce mai mult ca sigur un zambet pe fata parintilor aflati prin zona, Wet Your Beak pare un rock'n roll nebunesc cu un vocal pe masura ce indeamna la Desfrau, Dezmat si Destrabalare (alta sfanta treime?), iar catre final distingem un exemplu molipsitor de bossa-nova, original apartinand lui Quincy Jones, refacut totusi la nivelul anului 2006. Spre sfarsitul cd-ului, Husky ar putea servi drept coloana sonora pentru multe filme de animatie sau comedii, pe cand Matador se ridica la inaltime, trezind prin stab-uri de trompeta, tobe "rupte" si exclamatii gatuite imagini cu coride, tauri si traditionalul trandafir prins in dinti.

In ciuda celor de mai sus, exista si doua bucati ce fac nota discordanta. Love Power beneficiaza de vocea Charlisei Rookwood, cunoscuta fanilor de pe mai vechea Nitty Gritty, precum si datorita colaborarilor cu Killa Kela. Cu toate ca e cea mai contemporana si "pop" dintre piese, aceasta nu straluceste prin absolut nimic, lasand senzatia de umplutura. Impreuna cu ea, Light the Fuse, desi mult mai plina de groove decat prima pare doar un interludiu lungit prea mult, incadrandu-se in acelasi film James Bond-ian. Nu pot incheia fara a mentiona ca parte din savoarea si naturaletea albumului se datoreaza colaborarilor cu artisti precum Steve Murray (vocal) Peter Martin (bass) si Alan "The Hawk" Hawkshaw (clape).

Conform celor afirmate anterior, Private Funktion este cocktailul de care te bucuri intr-o zi torida, vinul ce-ti tine de cald iarna, vodca data pe gat pentru curaj inainte de a invita fata din colt la un dans. E deasemenea motivul pentru care bati darabana pe tastatura, enervand colegii de birou, apesi mai tare pe acceleratie cand conduci, iar vecinul de vis-a-vis se intreaba de ce dansezi de nebun prin casa. Si daca mai era nevoie sa adaug, e genial, dom'le !

Alegerea recenzentului:
Wet Your Beak
Soul Bossanova
Lost Due To Incompetence

Skeewiff - Private Funktion

Rating: 4.6/5

Data lansarii: 2006

Label: Jalapeno Records

Tracklist:

01. Smash & Grab
02. Love Power
03. Triumph Stag
04. Man of Constant Sorrow
05. Giggity (Allright)
06. Little Spot of Soul
07. Lost Due to Incompetence
08. Light the Fuse
09. Wet Your Beak
10. Ruby's Revenge
11. Matador
12. Husky
13. Soul Bossanova