Saul Williams – Amethyst Rock Star

Scris pe 11.10.2004 de Doru649

O mica incursiune în timp... Suntem în 2001, când Saul Williams îsi lanseaza în sfârsit LP-ul de debut, pe care un numar tot mai mare de ascultatori avizati îl asteptau cu nerabdare deja de luni de zile. Tam-tamul cu care îsi face aparitia pune artistul sub o imensa presiune – toti se asteptau la un classic si, fara îndoiala, ar fi trebuit sa tinem în mâini un exemplar inepuizabil, deschizator de drumuri al noului veac XXI. Dupa însemnate succese în domeniile literar si cinematografic (doua carti de poeme: "The Seventh Octave" si "She", respectiv doua roluri în "Slam" si "K-PAX"), o reusita muzicala din partea lui Saul parea iminenta. Dar viata nu e întotdeauna asa de simpla, iar Amethyst Rock Star nu este totusi marea sa capodopera.

Iata si "de ce"-ul acestei recenzii:
O prima surpriza – albumul e produs în cvasi-totalitate de Rick Rubin, cunoscut pentru importantele atributii în fondarea legendarului Def Jam Records si productia nenumarator materiale definitorii, de la Licensed to Ill al Beastie Boys, Raising Hell al RUN-D.M.C. si Yo! Bum Rush the Show al Public Enemy, pâna la albume Slayer, Red Hot Chili Peppers sau System of a Down. Va imaginati probabil ca ne-am putea astepta la mai bine decât la rau. Si, într-adevar, de îndata ce auzim primele acorduri, La La La îsi face munca de convingere cu o vioara cuceritoare, breakuri sustinute si texte de "conscious MC", chiar daca putin caraghioase: "Nigga you better drink half a gallon of Shaolin/ Before you pluck the strings of my violin". E bine. Si si mai bine atunci când ajungem la finalul în forta a lui Penny for a Thought, ce se potriveste de minune cu energia din flow-ul scumpului nostru Saul. Dar asta nu e tot. Ritmul se mai potoleste, facând loc unui spoken word plasat cu maiestrie pe fundalul sonor mult mai discret, poetul Williams povestindu-ne pe Robeson un vis de-al sau (mai mult un cosmar) în care se regaseste în cele mai diferite ipostaze: zburând, rugându-se, casatorindu-se... ca sa sfârseasca prin a-si elogia fiica: "You are my child, God's gift to the world, Gods will be done, I love you". Poate parea putin ridicol, dar iesite din gura lui, acestea toate impresioneaza. Da, da... Însa lucrurile iau în scurt timp o întorsatura proasta...

Revine vioara... Revin si breakurile... În ciuda profunzimii versurilor, nu-mi pot stapâni sentimentul de deja-vu. Compozitia lui Tao of Now e practic trasa la indigo cu cea din La La La. Singura diferenta sta într-o voce feminina (Esthero), frumoasa cum o fi. Ajungem în sfârsit si la Fearless, cu o chitara zgomotoasa si un Saul care ne da asa, brusc... cu ciocanul în cap. "O, SOARTA NENOROCITA! O, TRISTETE A IUBIRII!", pare sa ne zica. "O, falsa melancolie de 2 lei!", îmi permit sa adaug, la auzul urmatoarelor: "I don't know whether to laugh or cry/ And I don't know whether to live or die/ I kept my love for her locked deep inside/ It cuts like a knife – she's out of my life". Catastrofal. Tonul epistolar al textului nu face decât sa cimenteze aceste clisee abominabile... Dar sirul prostiilor nu se opreste aici – Untimely Meditations nu pare altceva decât un nou tir de aberatii cu nuante cliseistice. În plus, Om Nia Merican ma descurajeaza si mai mult. De data aceasta revine chitara zgomotoasa, dublata de un sample repetitiv. Saul încearca sa faca fata dar, sincer sa fiu, mai bine i-ar fi lasat locul unui Zack de la Rocha sau Serj Tankian, mai adecvati stilului. Nu e zeama lui, pur si simplu.

Sunt dezamagit si mi-ar da si lacrimile de n-ar apare, ca prin farmec, Coded Language – adevarata gura de oxigen (a se citi "drum&bass") oferita de însusi maestrul DJ Krust. Rubin e redus, în sfârsit, la tacere si calitatile exceptionale ale lui Saul Williams încep sa se afirme aproape inevitabil. Textul e absolut remarcabil, despuiat de refrene stupide si acoperit cu referinte dintre cele mai salutabile. Un veritabil omagiu adus constiintei umane si celor care depun eforturi pentru trezirea ei; un fel de diatriba cultural-politica oarecum abstracta în privinta dezideratelor dar deosebit de incisiva, cu nenumarate referiri si reprosuri direct adresate sustinatorilor conformismului si a mediocritatii, mai cu seama celor provenind din cercuri sau medii sociale ce pretind înfaptuirea unor schimbari radicale (industria hip-hop, printre altele si pe buna dreptate): "Motherfuckers better realize, now is the time to self-actualize!" Electrizant.

Ma închin cu mult respect în fata lui Coded Language si trebuie sa recunosc numeroasele calitati ale discului, care ramâne o reusita demonstratie a talentului si însufletirii de care Saul Williams da dovada cu vârf si îndesat, poate prea mult pe alocuri. Asadar, albumul e unul bun, desi putin "avariat" de productia mai putin inspirata a lui Rick Rubin, în încercarile sale disperate de a scoate noi hituri rap-rock cu care s-a consacrat. Cum sa ajungi la înaltimea poetului Saul? Greu de spus. Dar adesea foarte placut de ascultat. As putea chiar spune instructiv. De recomandat, deci.

Alegerea recenzentului:
Coded Language
Robeson

Saul Williams – Amethyst Rock Star

Rating: 3.8/5

Data lansarii: 2001

Label: American/Columbia

Tracklist:

01. La La La
02. Penny for a Thought
03. Rodeson
04. Tao of Now
05. Fearless
06. Untimely Meditations
07. Om-nia Merican
08. 1987
09. Coded Language
10. Our Father
11. Wine