Radiohead - Hail to the Thief

Scris pe 22.11.2004 de Doru649

Înca o creatie artistica a celor de la Radiohead pe tema vietii dupa moarte; a mortii nu în sensul fizic al cuvântului, ci bineînteles spiritual. Hail to the Thief nu este altceva decât continuarea "scrisorilor unui om mort" ce si-au facut aparitia pe OK Computer, au continuat sa ia forma pe Kid A si s-au desavârsit, materializându-se pe Amnesiac. Persoana lui Thom Yorke, la drept vorbind, n-a fost vreodata prea vesela (lucru de care ne convinge în mod consecvent), exprimându-si chinurile de la un disc la altul. Caracterul sau, melancolic si nemultumit de la natura, s-a aflat mereu în cautarea unor noi forme muzicale prin care sa(-si) explice viziunea personala asupra vietii, astfel încât de fiecare data a provocat ascultatorului, daca nu entuziasm, cel putin asentiment.

Noul album, potrivit opiniilor specialistilor, e razbatut de puternice subtexte politice, cu trimiteri ascunse dar neîndoielnice la iubitul George W. Bush ("hotul" alegerilor prezidentiale). Noi, sinceri sa fim, ne-am cam saturat de Bush si de toata politica lui, chiar daca a fost reales. În schimb, ne intereseaza Radiohead si Yorke. Într-adevar, Yorke e un om sensibil, pe care îl doare inima pentru ce se întâmpla în lume. Câinele, la primele sunete de vioara sau armonica, începe sa urle nu pentru ca îi place asa de mult muzica, ci pentru ca receptorul sau intern da semnale de alarma terminatiilor nervoase, facându-l sa reactioneze din instinct. La fel si cu Thom al nostru: adânc miscat si afectat de problemele din jur, a început sa reactioneze maladiv prin intermediul operei sale. Judecând dupa constructia pesimista a albumului, practic nu a mai ramas nimic frumos în lumea noastra post-industriala, iar ceea ce a ramas totusi, e sortit oricum pierzaniei: "It's the devil's way now/ There is no way out/ You can scream and you can shout/ It is too late now..." (2+2=5).

Pe Hail to the Thief apar din nou experimentele electro-psihedelice cu sunetele deja folosite în trecut. Parerea mea e ca ce s-a scris anterior despre Kid A sau Amnesiac se poate spune cu inima împacata si despre acest album. Yorke îsi cânta siesi înca o data monoloagele pline de intrigi întunecate, punând întrebari la care tot el îsi raspunde, patruns de o totala lipsa de speranta. Adevarat ca uneori apar si câteva ecouri ale trecutului mai îndepartat, cum ar fi Go to Sleep, There There, Myxomatosis si ultimul track, A Wolf at the Door (ca pe vremurile glorioase ale lui The Bends). Dar, dintr-un motiv anume, toate acestea seamana mai mult cu o reverenta pentru fanatici: "Uitati-va, nu s-a întâmplat nimic cu mine, n-am uitat sa cânt la chitara, nu m-am dezvatat sa scriu piese normale, doar ca nu mai am nici un fel de nevoie de prostiile astea...". Apoi, devine cumva si mai trist.

Desigur, albumul a iesit interesant, neobisnuit... eterogen (ce epitete sa mai aleg pentru a multumi pe toata lumea?). Cu acelasi succes, am putea spune ca batrânul nostru Thom s-a bosumflat iara, terorizându-ne cu toate durerile si deznadejdile lui. Sau poate ca el, pur si simplu, face un mare experiment pe ascultatori si cu o bucurie masochista, asteapta ziua-n care, într-un sfârsit, toti îi vor întoarce spatele si-l vor lasa în pace. Problema e ca asta nu se va întâmpla niciodata. Atâta timp cât Radiohead vor continua sa produca ceva nou, aceiasi oameni care zece ani în urma erau înnebuniti dupa Creep, le vor cumpara metodic si cu orice pret discurile, le vor ierta orice greseli, din când în când neîntelegând exact ce au vrut sa spuna, dar de fiecare data linistindu-se: "Pai, macar asa. Fie. Ce sa faci, cui i-e usor în ziua de azi?..."

All hail to Radiohead!

Alegerea recenzentului:
A Wolf at the Door

Radiohead - Hail to the Thief

Rating: 4.5/5

Data lansarii: 2003

Label: Capitol/Parlophone

Tracklist:

01. 2+2=5
02. Sit Down. Stand Up
03. Sail to the Moon
04. Backdrifts
05. Go to Sleep
06. Where I End and You Begin
07. We Suck Young Blood
08. The Gloaming.
09. There There.
10. I Will
11. A Punchup at a Wedding
12. Myxomatosis
13. Scatterbrain.
14. A Wolf at the Door