Q-Tip - The Renaissance

Scris pe 15.12.2008 de InKha D

Se spune ca sound-ul rap-ului se imparte in doua categorii: pre, respectiv post, A Tribe Called Quest. Prima trupa care a reusit sa abordeze cu succes un sound jazz-rap si-a incheiat activitatea in 1998, dupa sase albume clasice si o mostenire spirituala extraordinara (sunt unul dintre motivele pentru care, intr-o zi, imi doresc sa ajung la bine-cunoscutul festival hip-hop Rock The Bells). Membri ai super-gruparii Native Tongue Posee (alaturi de Prince Paul, De La Soul, Queen Latifah, Afrika Bamaataa, Leaders of the New School, Black Sheep, Jungle Brothers, Slum Village etc) - ATCQ reusesc sa se situeze pe o axa diferita ca abordare si sound fata de rap-ul acelor vremuri ('80-'90), marcand astfel era de aur a culturii hip-hop. Trupa a fost compusa din Phife Dawg, Ali Shaheed Muhammad si Jonathan Davis alias Kamal Fareed alias Q-Tip, tinta noastra de azi.

Dupa incheierea capitolului ATCQ, Q-Tip isi strange bagajul si se pregateste pentru o misiune muzicala si mai limpede, multi considerand single-urile Breathe & Stop/ Vibrant Thing ca apartinand curentului pop. Primul sau material solo - Amplified - , lansat de Arista Records in 1999, a fost bine primit atat de critici, cat si de public (a atins numarul 1 in topul Billboard). Al doilea LP solo, desi asteptat si laudat, nu a vazut in mod oficial lumina zilei datorita divergentei cu labelul care vedea in Kamaal the Abstract (2002) un esec total. Renasterea lui Q-Tip (daca ar fi sa-i descompunem numele de scena am avea "Q" pentru Quenns  - infamul cartier new-yorkez - si "Tip", un betisor care-ti vibreaza in urechea muzicala) are loc odata cu The Renaissance, lansat in octombrie 2008 sub labelul Universal Motown.

Productia celor 12 track-uri compacte si consistente este semnata de The Abstract (sau Q-Tip varianta din spatele butoanelor), cu exceptia piesei Move pe care o dedica prietenului sau J Dilla, cu care colaborat atat in cariera solo, cat si ca membru ATCQ. Instrumentalele sunt lucrate in detaliu atat cu trupa live in spate cat si cu sintetizatoare, in speranta de-a crea o punte intre analog si digital. Insasi coperta il infatiseaza pe artist acoperit de un Akai MPCs sau MIDI Production Center - cunoscutul drum machine gandit de Roger Linn. Nu s-a abuzat nici de sample-uri (cel mai potrivit imi suna cut-ul din You Made A Believer Out Of Me semnata Ruby Andrews pentru Won't Trade) nici de colaborari. Refrenele apartin lui Raphael Saadiq, Amanda Diva, Norah Jones si lui D'Angelo iar lui Q-Tip ii ramane destul loc pentru a demonstra sa se descurca la microfon si singur. Versurile livrate lejer si relaxat se incadreaza perfect pe beat-urile pasionatului producator. S-a mers pe aceeasi idee jaz/ neo-soul oferita de un MC increzator in propriile forte si in viitor. Prin Johnny is Dead se anunta revenirea fiului risipitor, nerabdator de-a demonstra ca trecerea anilor nu l-a afectat. Primul single ce beneficiaza de videoclip (Getting Up) pare un indemn pozitiv celor care iubesc o persoana anume sau viata. Trecerea de la o bucata la alta se realizeaza atat de finut incat abia daca realizezi ca incepe o alta piesa. As minti daca as spune ca "nu seamana cu nimic" pentru ca da, inca muzica lui Q-Tip suna a ATCQ. Mi-as fi dorit sa il aud livrand de pe alte meleaguri muzicale, experimentand si un alt gen de abordare. Dar, vorba'ceea: de ce sa schimbi ceva desavarsit? Mesajele nu transmit subiecte-soc: ni se canta despre iubire, ura, pace, razboi. Pe Dance on Glass, MC-ul de 38 de ani intra a capella pe un beat progresiv. Norah Jones (cristalina, ca-ntotdeauna) ne asigura ca "Life is Better" mai ales daca este urmata de insiruirea unei liste impresionante de legende hip-hop, realizata de Q. Ultima piesa - Shaka - ar fi sunat exact ATCQ daca i s-ar alatura cei doi fosti membri ai trupei. Cred ca unul dintre cel mai mari avantaje ale lui Q-Tip este vocea sa jucausa si neschimbata care il deosebeste intre atatia alti MC la microfon. Punctele forte de pe Renaissance sunt productia, alegerea invitatilor si aerul general pozitiv pe care il transmite. Din pacate, lipsa inspiratiei aduce cu sine inevitabila plictiseala la nivel auditiv. Conform ultimelor sale declaratii, artistul are de gand sa i se alature lui Common intr-un nou proiect de trupa (The Standard) insa nu s-a prevazut nimic oficial. Vom trai si vom auzi.

"Albumul este parte e unei desteptari. Pentru mine, el reprezinta o calatorie indreptata spre o renastere muzicala si culturala. The Renaissance isi trage inspiratia din noua era a expresiei muzicale si a miscarii culturale ale tinerilor care anunta sperante si idei fara vreo restrictie. Este doar primul dintr-o serie de albume pe care le voi concepe in aceasta perioada remarcabila a desteptarii." comenteaza el pentru IGN. Pe scurt, un rap placut, usor de digerat. Elegant, suav, increzator, Q-Tip s-a intors mai pregatit ca niciodata sa ne arate ca fantana carierei sale nu a secat. Inca...

Alegerea recenzentei:
Getting Up

Talib Kweli - Eardrum

21.12.2007

Comunitatea de dupa 2000 l-a incoronat (vorbind, desigur, la modul figurat) pe Talib Kweli cu titlul de "Hip-Hop Adevarat". Inaltul rang a fost obtinut prin talent, perseverenta, inovatie, [citeste]

Q-Tip - The Renaissance

Rating: 4.2/5

Data lansarii: 2008

Label: Universal/ Motown Records

Tracklist:

01. Johnny Is Dead
02. Won't Trade
03. Gettin' Up
04. Official
05. You
06. We Fight/We Love
07. Manwomanboogie
08. Move
09. Dance on Glass
10. Life Is Better
11. Believe
12. Shaka 

Getting Up