Pharoahe Monch - Desire

Scris pe 15.09.2007 de InKha D

Cineva imi spunea odata ca un lucru poate fi perfect descris punctandu-i aspectele negative. In acest sens, il putem considera pe Pharoahe Monch unul dintre cei mai subapreciati MC-i. Artistul ("nascut si crescut" in leaganul culturii Hiphop din Queens) fondator al Organized Konfusion alaturi de Prince Poetry, a stat cuminte opt ani de la lansarea debutului solo. Internal Affairs a fost scos din vanzare in urma procesului in care a fost implicata piesa Simon Says (stiti voi, "Get the fuck up!"), datorita folosirii presupusei mostre muzicale apartinand clasicelor serii de filme japoneze, Godzilla. Daca alti artisti s-ar fi "sinucis muzical" vazand lipsa de bani, recunostinta si promovare, el nu s-a dat batut si a scos unul dintre cele mai bune (si asteptate) materiale ale anului - Desire, un LP ce acopera tot ceea ce altii lasa descoperit in materie de muzica.

De unde se naste dorinta - din vis, din realitate sau din ambele? Nu, dorinta se naste din nevoie! Oh, si cata nevoie avem de un artist puternic, tehnic, complex si profund. Ideea eliberarii creatiei si a sufletului predomina inca de la inceput. Protagonistul apeleaza nu o data la metafore referitoare la sclavagismul la care erau supusi afro-americanii, parinti ai jazului din New Orleans - "The A&R is the house, nigga/ The label is tha plantation/ Now switch that advance for your emancipation [...] emcees on the field that cut cotton for real". Corelatiile intre industria muzicala si un taram al supunerii sunt presarate ingenios printre track-uri (Free, Let's Go, What it Is). Impresionantele Geffen Records, Shady Records, Runyon Ave Records, Bad Boy Records si Sony Records s-au luptat pentru "domnia faraonului", pentru ca in cele din urma Steve Rifkind si al sau SRC Records sa ofere conditiile propice unei exprimari artistice fara constrangeri. Audienta-tinta e una matura din punct de vedere muzical si spiritual, gata de-a percepe efortul perfectionist in tot ceea ce tine de flux, instrumentale si subiecte abordate. Marea majoritate a creatiilor prezente trateaza violenta fizica, lipsa de control a omului in cazuri extreme dar si politica, sexul sau supravietuirea. Push (contine elemente din Country Preacher a pianistului de jaz, Josef Zawinul), indeamna la speranta, fiind alimentata din plin de vocea soul a promitatoarei cantarete MeLa Machinko. Nu ma decid usor in alegerea citatelor, fiecare dintre ele meritand un loc in aceasta recenzie: "I embody antibiotics, you are infected by germs/rap’s fatally ill, please get the serum". O surpriza placuta apare pe Welcome to the Terrordome - un cover excelent dupa clasica "bucata" semnata Public Enemy. Chitara electrica, brass-urile energice si scratch-urile agresive transpun ascultatorul in lumea revolutionarilor de pe vremea de aur a prelegerilor politice semnate Chuck D. Cu versuri constiincios concepute, precum: "I'm so famous/ New York City respect my game like Joe Namath/ And I protect my name, like yo anus/ in prison…”, un sample din The Picture Never Changes al trio-ului Holland-Dozier-Holland si The Alchemist la "butoane", Desire ar putea fi "piesa de rezistenta", insa jenantele interjectii de pe fundal ale membrilor MOP o defavorizeaza. Scat-ul (stil vocal apartinad jazului, bazat pe onomatopee) de pe Body Baby ii apartine in mod surprinzator chiar autorului, care-si foloseste propria voce pe refren! Influentele din swing, jaz sau blues te duc cu gandul la anii '50 si la pipele fumegande ale gangsterilor... Beatmaker-ul Black Milk ("noua revelatie" venita din Detroit), incearca pe Bar Trap sa se apropie, ca melodicitate, de Betrayal a lui DJ Premier pentru Moment of Truth-ul din '98. Comparatiile ("Pharoahe’s flows blow shows like afros"), antitezele ("Came out of the fallopian blasting/ Pharoahe hungrier than Ethiopians fasting") sau multimea de metafore care alcatuiesc fluxul verbal al omului cu nume de faraon si voce de revolutionar, "imbraca" orice beat. Orchestratia e prea agresiva pe-alocuri, cu toate ca nu depaseste forta revenirii solo din 1999. Cantaretelor: Candice Anderson, Lenesha Randolph, St. Juste, MeLa Machinko, Erykah Badu si instrumentistilor: 99 Fingaz, Rob, Arden "Keyz" Altino, Mike Chav le este alocata o parte semnificativa pe instrumentale, fapt care ar putea insemna o buna prestatie live in concerte.

Balanta isi cauta echilibrul intre sentiment si rationament. Dorinta de-a face sex cu o femeie, eventual ieftina, care pana la urma cauta orice altceva decat iubire, este suprimata de interventia mereu unica a "reginei" Erykah Badu de pe Hold On, compusa de mai vechiul colaborator Lee Stone cu care Monch a lucrat si pe Internal Affairs. Aici se trateaza modul in care afro-americancele sunt defavorizate datorita culorii pielii, desi ar trebui sa fie mandre de acest dar de la Dumnezeu. Nu stiu in ce masura suntem apti in a recepta mesajul, nu pentru ca nu am fi suficient de instruiti, ci pentru ca nu vom simti niciodata prin ce au trecut afro-americanii de-a lungul timpului. Dintre toate sarcinile muzicii, cea mai importanta poate fi considerata aceea de a suna clar si frumos, de a desfata urechea si inima si de a trezi in om cugetari optimiste si nobile, fie ca e vorba de hip-hop, rock sau techno. Iar Troy Donald Jamerson (pe numele de botez) face exact acelasi lucru. Daca apartineti laturii mai sensibile a audientei, "kinky guitar"-ul lui Mike Chav (So Good) va va unge sufletul dornic de iubire si voluptate. Povestea prezenta se dovedeste a fi una a sentimentelor unui om plin de constiinta, dar care cedeaza in lupta cu societatea. Pentru a evidentia mai bine miezul din When the Gun Draws, v-as sfatui sa cautati videoclipul pe Internet. Filmuletul de aproape 10 minute poarta, fara-ndoiala, ampreta muzicala a lui Denaun Porter (cunoscut sub numele de Kon Artis, membru D-12) pentru Shady Records-ul lui Eminem. Cei care isi amintesc Stray Bullet-ul de pe Stress: The Extinction Agenda, (Organized Konfusion), vor observa ca When the Guns Draws imparte cam aceleasi trasaturi tematice, intr-o oarecare masura cu cea editata in 1994. Avem de-a face cu o prezentare a problemei violentei din America prin perspectiva traselui unui glont, considerat un sclav care raspunde chemarii necugetate a stapanului - "Good evening, my name is Mr. Bullet/ I respond to the index when you pull it/ The trigger/ So make a note, take a vote/ Quick name, nicknames, quaker oats cuz/ Whether domestic violence or coke deals". Aluziile la adresa mortii lui Martin Luther King sau a lui John Fitzgerald Kennedy, piperate de conspiratiile masonice sau de politica asupritoare a SUA, dezvaluie punctele de vedere ale unui artist care-si doreste o lume curata. Trilogy sau partea finala va marca cel mai indraznet efort muzical. Cele trei acte care il impart - Cops Coming, Revenge si Evil Eyes - ne prezinta un Pharoahe Monch stapanit de instinctul criminal. Povestea despre iubire, speranta, tradare, razbunare si regret se sfarseste tragic, dar va las pe voi sa aflati cum...

Deci, daca ai avut vreo dorinta nesatisfacuta in materie de hip-hop, te poti apuca linistit de altceva deoarece Desire defineste calitatea care ar trebui sa treaca pe la urechile tuturor celor insetati de Hiphop. Fara-ndoiala acest MC din New York se afla in topul 5 al artistilor la concertul carora ar merita sa fii prezent. "Trebuie sa canti intr-un loc potrivit, lucru potrivit unui public potrivit si in timpul potrivit. Asta e tot!", spunea pianistul Duke Ellington. Atunci, ce-i lipseste lui Pharoahe Monch in a fi desemnat "cel mai bun"?

Alegerea recenzentului:
Welcome to the Terrordome
Hold On (feat.
Erykah Badu)
Trilogy (Act I, Act II, Act III)

Erykah Badu - New Amerykah: Part One (4th World War)

18.12.2008

Stiti care e culmea mersului la cinematograf? Sa se aseze Erykah Badu in fata ta. Erica Abi Wright – un talent de origine afro-americana, o divinitate in Hiphop. Milioanele de fani [citeste]

Sa-Ra - The Hollywood Recordings

15.10.2007

Cum va suna hip-hop-ul atunci cand in loc de cocaina se va priza praf cosmic? Raspunsul se ascunde pe albumul The Hollywood Recordings apartinand trio-ului californian Sa-Ra. Inca nu pot [citeste]

Polyrhythm Addicts - Break Glass...

21.05.2007

Daca la auzul sintagmei "polyrhythm addicts" multi se vor gandi la "ritmul polifonic" al sunetelor telefoanelor mobile sau, cei cu mai multa absorbtie a limbii universale, chiar la [citeste]

Rahzel - Rahzel's Greatest Knockouts

10.11.2004

Dupa aproape cinci ani de la excelentul debut solo Make the Music 2000, Rahzel – "The Godfather of Noyze" – se întoarce pentru a instaura al doilea descalecat al [citeste]

Pharoahe Monch - Desire

Rating: 4.5/5

Data lansarii: 2007

Label: Street Records

Tracklist:

01. Intro
02. Free
03. Desire
04. Push
05. Welcome to the Terrordome
06. What It Is
07. When the Gun Draws
08. Let's Go
09. Body Baby
10. Bar Tap
11. Hold On
12. So Good
13. Trilogy (Act I, Act II, Act III)