Mr Scruff - Mrs Cruff

Scris pe 07.10.2006 de DJ Strike

Principala atractie a oricarui copil o reprezinta (slava Domnului, inca!) desenele animate. Tin minte ca imediat dupa momentul '89, copil fiind, am avut bucuria de a vedea pe postul national o adevarata explozie de desene animate. Super-eroii erau la ordinea zilei - Black Star, Saber Rider (Serifii Stelari), Macron I - dar devenisera personaje indragite si animalele - Testoasele Ninja, Pif et Hercule, Ratonii. Cu siguranta nu m-as fi gandit pe vremea aceea ca un cartof (!) ar putea fi un personaj veritabil de desene animate. Iata insa ca Mr. Scruff reuseste sa-i confere lui Potato Man un caracter cat se poate de versatil gratie videoclipurilor si productiilor muzicale al caror protagonist este.

Desi ascultasem destule productii Ninja Tune, nu indraznisem sa iau in ordine semnatarii label-ului englez, astfel ca pana nu demult, numele lui Mr. Scruff nu imi spunea mare lucru. L-am descoperit intr-un mod oarecum neobisnuit, urmarind DVD-ul ZEN TV - A Retrospective of Ninja Tune Videos - o colectie de videoclipuri produsa de label-ul amintit. Dupa vizionarea si mai ales auditia unor clipuri ca Sweetsmoke sau Get a Move On, ce m-au amuzat si totodata binedispus, mi-am spus ca e necesar sa aflu/ascult mai mult despre/de la Mr. Scruff. Insa pentru a-l intelege mai bine pe acest "ninja" din Manchester, obsedat de cesti cu ceai si oameni-cartofi, e musai a sti cate ceva despre inceputurile lui.

Andy Carthy, daca e sa ne uitam in ID card-ul sau, si-a inceput activitatea ca DJ la mijlocul anilor '80, in orasul natal Stockport. Gheata se sparge totusi aproape 10 ani mai tarziu - in 1994 - cand are loc primul sau gig la Dry Bar din Manchester, urmat la scurt timp de lansarea primului 12" intitulat Hocus Pocus la Rob's Records. Tot aici i-au aparut si urmatoarele EP-uri: The Frolic EP Part 1 & Part 2, Limbic Funk, culminand in 1997 cu primul album: Mr. Scruff. In paralel, Andy a mai lansat diverse materiale si la alte case de discuri - Echo Drop, Grand Central si Cup of Tea - fapt ce avea sa-l introduca treptat in casa celor de la Ninja Tune. Totul devine oficial in 1998 cand d-l Carthy semneaza cu celebrul label britanic, eveniment ce avea sa fie marcat de lansarea unui alt vinil - Fish EP. Urmeaza Keep It Unreal in 1999 si Trouser Jazz in 2002. 2004 scoate la iveala prima compilatie, dintr-o serie ce se doreste sa atinga 4 numere - Keep It Solid Steel - si care are ca scop introducerea marcii Mr. Scruff in atmosfera party-urilor. Se asteapta ca editiile a doua si a treia sa apara in 2006, acesta fiind si motivul pentru care, aparent, englezul nu a mai reusit sa onoreze anumite concerte.

Cel mai recent album al sau - Mrs. Cruff, e de fapt o re-editare a primului LP scos la Pleasure Records - subdivizie a labelului Rob's Records. Spre deosebire de original, noua versiune are piesele remasterizate, plus doua bonusuri - Bonce preluata de pe varianta vinil a originalului si mai vechea After time de pe Limbic Funk EP. Conceptul self-titled-ului din 1997 era acela de a alcatui un produs cu cele mai puternice melodii ale lui Andy create la momentul respectiv. Lucru destul de la indemana, rezultatul dovedindu-se indeajuns de coerent, intrucat mai toate piesele britanicului contin referiri la vietati marine ori sample-uri din diverse documentare pentru copii, ce ajung intr-un final asezate pe ritmuri ghiduse de funk sau acid jazz. Sea mammal si Wail intaresc cele de mai sus, ele surprinzand prin comicul indus de alaturarea pasajelor vocale. Ritmul creste insa simtitor pe Bass Baby si Chicken in the box preluate de pe The Frolic EP Part 1. Daca prima face uz excesiv de instrumentul din titlu combinat cu o paleta ampla de tobe si pad-uri, cea de-a doua exceleaza prin durata (8 minute si 26 secunde) insa cade in capcana monotoniei. De aceeasi lacuna sufera si Tubby Mechanical Friend ce dezvolta totusi un ritm lejer de 90 BPM, asezonat cu sample-uri de pian. Cele mai bune cut-uri apartin lui Limbic Funk EP ajuns intr-un final sa fie inghitit in intregime de Mrs. Cruff. Astfel, Night Time pare la fel de misterioasa pe cat se recomanda, saxofonul dandu-i un aer aparte. Totul degenereaza apoi intr-un downtempo rafinat odata cu After Time, pentru ca la final sa se ajunga la acid jazz: Bobby Jazz Pony si pe melodia dedicata carismaticului Jazz Potato. Limbic Funk si tobele sale grele intregesc prezenta EP-ului cu acelasi nume, aducandu-mi totodata aminte de alte materiale asemanatoare lansate anul trecut - Cubik & Origami. Ca si in cazul americanilor, finalul acestui album e unul oarecum atipic - Crisps urcand neasteptat tempo-ul undeva in zona breaks.

Ninja Tune a reusit prin reeditarea unui album de 8 ani vechime sa demonstreze (daca mai era nevoie) ca ceea ce primeaza in industrie e muzica de calitate, cu coeficient de perisabilitate egal cu 0 si nu noile tendinte ce dicteaza in mainstream.

Alegerea recenzentului:
After Time
Jazz Potato

The Herbaliser - Take London

09.09.2005

In muzica hip-hop, originalitatea si inovatia sunt semnalmentele artistilor talentati. Capacitatea de a face ceva nou si diferit fara a pierde din consistenta pare sa scape multor artisti. [citeste]

Mr Scruff - Mrs Cruff

Rating: 4/5

Data lansarii: 2005

Label: Ninja Tune

Tracklist:

01. Sea Mammal
02. Tubby Mechanical Friend
03. Bass Baby
04. Bonce
05. Chicken in a Box
06. Night Time
07. After Time
08. Limbic Funk
09. Bobby's Jazz Pony
10. Jazz Potato
11. Crisps
12. Wail