Massive Attack - 100th Window

Scris pe 10.01.2003 de Doru649

Remarcând acest album pe raftul unei vitrine, am simtit pe loc nevoia de a-l cumpara. Asta am si facut, fara ezitari, desi nu eram câtusi de putin informat asupra continutului. Unor trupe ca Massive Attack ajungi sa le fii foarte devotat. Albumele anterioare, lansate în perioada 1991-1998, dovedisera o evolutie progresiva si echilibrata, încorporând diverse elemente de hip-hop, electronica, dub, reggae, rock, soul... Aparând la posturi de radio si TV, pe coloane sonore si spoturi publicitare, se poate spune ca au avut parte de o atentie deosebita, dar, spre deosebire de alte trupe "ale momentului", care încearca doar sa fie pe placul criticilor, îsi merita din plin fiecare omagiu adus. Meritul lor este de a fi scos la suprafata un gen aparte – trip-hop-ul, si un sunet aparte – cel englezesc. Conferind personalitate si originalitate unor ritmuri obisnuite, au ridicat standardele, netezind drumul unor noi trupe ca Portishead, Morcheeba sau Lamb.

Între timp, totusi, s-au schimbat multe. În primul rând, trioul care alcatuia trupa s-a destramat. Datorita unor divergente de ordin artistic, Andrew "Mushroom" Wolves renuntase înca din 1998 sa-si mai aduca contributia. Apoi, a venit rândul lui Grant "Daddy G" Marshall sa paraseasca studioul, dorind sa petreaca mai mult timp cu fiica sa nou-nascuta. Astfel, 100th Window este mai curând un proiect solo al lui Robert "3D" Del Naja, el fiind acompaniat doar de co-producatorul Neil Davidge si câtiva solisti vocali în efortul de a ne oferi, dupa 5 ani, un nou LP.

Nu e de mirare, asadar, ca de aceasta data lipsesc influentele dub si hip-hop, instrumentatia si piesele cu voci multiple prezente pe celelalte albume. 3D a împrumutat din procedeele celor de la Radiohead, optând pentru un sunet mult mai electronic, computerizat si sintetizat, în spiritul celui întâlnit pe Kid A si Amnesiac. Doar atmosfera apasatoare, claustrofobica si intensitatea care se acumuleaza pe masura ce înaintezi în auditie, ne mai amintesc de farmecul vechiului Mezzanine.

Cele 9 piese au un stil de productie oarecum similar, caruia nu-i poate fi surprinsa subtilitatea prea usor. E o muzica experimentala, confuza pe alocuri, cu efect hipnotizant. Si, în mod firesc, o muzica nepotrivita oricarei tentative de a dansa.

Un bun exemplu de haos controlat e Future Proof, care, desi lenta în aparenta, comaseaza sunete dintre cele mai stridente, creând un placut contrast. Pentru a complica lucrurile si mai mult, 3D a hotarât sa CÂNTE... cu o voce de nerecunoscut. Desi adecvata peisajului general, aceasta voce nazala, mârâita si întristata contrasteaza izbitor cu cea aproape soptita, un pic amenintatoare (si mult mai inteligibila) pe care o cunostea orice fan al sau. Tematica piesei pune în discutie modul de viata cotidian, protestând dezamagit împotriva slabiciunii umane. De fapt, esenta mesajului lui 3D este ca, dincolo de toate barierele, tertipurile si mijloacele de auto-protectie de care facem uz, un singur lucru ramâne neschimbat: propria vulnerabilitate. Noile sale calitati vocale sunt mai de efect pe Antistar, acolo unde, pe fundalul unui groove repetitiv, cuvintele par ca niste sageti de foc în întuneric.

Înca de la început, Massive Attack a fost o trupa cu puternica atitudine politica, pe care nu s-a sfiit sa o afiseze (motiv pentru care au si fost cenzurati). Tot ei au stiut întotdeauna sa aleaga vocile feminine potrivite. Iata ca, în 2003, primul single – Special Cases – o are pe Sinead O'Connor facând trimitere la persoana presedintelui Bush: "Take a look around the world/ You see such mad things happening/ There are a few good men/ Ask yourself: Is he one of them?". Vocea ei clara, colturoasa, nici prea nalta, nici prea joasa, împreuna cu versurile pe care le transmite, confera albumului un plus de individualitate necesar. Daca Special Cases si A Prayer for England îi surprind latura tulburata, revoltata a personalitatii, atunci What Your Soul Sings i-o dezvaluie pe cea calda si optimista: "Don’t be afraid/ Open your mouth and say/ Say what your soul sings to you." O piesa deosebita despre încredere si iubire de sine.

Din nefericire, cea mai stearsa prestatie o are tocmai legenda reggae Horace Andy, o aparitie constanta pe albumele Massive. Problema nu consta atât în modul sau de interpretare, cât în instrumentatia care nu-i permite sa-si demonstreze pe deplin talentul. Everywhen e monotona si lipsita de emotie, întinzându-se inutil pe durata a 7 minute. Daca productia ar fi fost mai dinamica, poate ca am fi putut savura din nou dulcele falset al lui Andy... Asa, însa, nu pot decât sa-mi declar dezamagirea.

Trecând peste neajunsurile sale, 100th Window e un album interesant. Nu-l pot numi un progres si nici "clasic", dar îl voi recomanda cu placere celor care vor sa asculte ceva diferit. În ciuda faptului ca nu aduce cu sine o prea mare diversitate, atmosfera creata de 3D e deosebita si poate provoca dependenta. Genul de album pe care, personal, îl pot tolera pentru o lunga perioada de timp. E bine sa ai rabdare cu el... si sa nu-l asculti în timpul noptii decât cu lumina aprinsa...

Alegerea recenzentului:
What Your Soul Sings

Massive Attack - 100th Window

Rating: 3.8/5

Data lansarii: 2003

Label: Vrigin

Tracklist:

01. Future Proof
02. What Your Soul Sings
03. Everywhen
04. Special Cases
05. Butterfly Caught
06. A Prayer For England
07. Small Time Shot Away
08. Name Taken
09. Antistar