Lil Wayne - Tha Carter III

Scris pe 20.12.2008 de InKha D

Europa a imbratisat dezvoltarea miscarii hip-hop intr-un context diferit de America, in concordanta cu elemetele sociale si muzicale dominante. Fara indoaiala, influenta S.U.A. asupra stilului ramane indiscutabila insa specificul fiecarei tari europene a reusit sa se impuna intr-un mod individual. Motiv pentru care la "noi" valul rap-ului poluat si industrializat nu a zguduit temeliile. Aici intervine raperul american tipic anilor '00: Lil Wayne. Recunosc, ma paste o prejudecata: il consider responsabil (alaturi de multi altii) de prostitutia culturii hip-hop. Dwayne Michael Carter Jr. poarta in frunte un semn: peste ocean, se pot face milioane din hip-hop! Sa intram in lumea fabricata din pulbere unde Tha Carter III domneste ca un rege peste prosti. "Prosti, da' multi..."

Truisti, acoperiti-va urechile - iubitori de crunk/ rap-pop/ rap-sudic etc, ovationati: Lil Wayne s-a autoproclamat "cel mai bun raper in viata"! Tactica manageriala: se ia una bucata afro-american sarac din sud, se ataseaza dread-uri si tatuaje faciale, se amesteca bine cu nume marete ale industriei muzicale, se leak-uieste putin pe Internet, se semneaza la o casa maare de discuri, se pipereaza pe ici pe colo cu zvonuri legate de orientarea sexuala/ autoproclamare/ acte de caritate/ arest, se adauga tehnica si flow (... dupa gust) - succes garantat!

Istoria sa discografica dateaza din 1997 cand intra in trupa Hot Boys alaturi de Juvenile, Turk ┼či B.G. Se "cuibareste" apoi alaturi de Cash Money Records cu care colaboreaza pana in prezent. Primele solo-uri, The Block (1999)/ 500 Degreez (2002) raman uitate in timp. Frenezia prinde proportii ingrijoratoare odata cu lansarea seriilor Tha Carter (I, II si III). Perioada coincide cu semnarea contractului la Universal. Publicatiile de specialitate (Rolling Stone, Vibe, The Source, XXL) ingenuncheaza in fata sa, lingandu-l dorsal cu fiecare ocazie. Intr-un timp foarte scurt, reuseste sa cucereasca top-ul Billboard. Urmatoarea potentiala tinta: Grammy-urile 2008 (unde este nominalizat la categoria cel mai bun album al anului, respectiv cel mai bun album rap).

Vocea-i suna de parca ar fi inghitit somnifere iar cineva l-ar fi trezit din somn in fiecare dimineata la ora patru pentru inregistrari. Armata scoasa la inaintare pentru coagularea acestui dezastru muzical se imparte in producatori (Birdman, The Alchemist, Bangladesh, Cool & Dre, David Banner, D. Smith, Infamous, Kanye West, Play-n-Skillz, Rodnae, Swizz Beatz, StreetRunner) si colaboratori (Jay-Z, T-Pain, Babyface, Bobby Valentino, Static Major, Busta Rhymes, Betty White, Jules Santana) renumiti. Cu foarte mici exceptii, productia se rezuma la un pattern simplu de kick-uri si snare-uri acompaniat de "tztztztzt"-ul sacaitor si basul exagerat care incearca sa umple golul. Am realizat o mica anecdota: "De cati producatori avem nevoie pentru a concepe un album in stilul south pur? De 13, fiecare tastand cu doua degete la propriul sampler precum doamnele de la posta.". Ca veni vorba de sample-uri, pentru Tha Carter III s-a "muscat" din A Tribe Called Quest, Alicia Keys, Eddie Kendricks, Nina Simone si Moby. Locul instrumentelor muzicale autentice este ocupat in totalitate de sound-ul electronic al soft-urilor. Desi cantatul la chitara este ultima fitza din viata pop-star-ului, acesta nu s-a incumetat sa ne „incante” cu o mostra muzicala.

Ipocrizia-i tradeaza "respectul admirabil” atunci cand vine vorba de predecesori: "Next time you mention Pac, Biggie or Jay-Z/ Don't forget Weezy Baaaa-by" (Mr. Carter). Mai mult, pe Dr. Carter, Wayne intruchipeaza doctorul salvator, in incercarea de-a resuscita hip-hop-ul si MC-ii lipsiti de originalitate (!). Liric, el nuanteaza des cuvintele, folosindu-se predominant de versuri scurte. Rimele anticipabile dau dovada unui vocabular bogat in cuvinte mediocre. Limbajul sau simplist nu cauta sa impresioneze printr-o estetica aparte. Nu se sesizeaza absolut nicio inovatie a flow-ului sau a tehnicii la microfon motiv pentru care laudele primite sunt cu totul absurde si exagerate.

Dupa cum ne-am obisnuit, ne sunt prezentate pe fiecare track viata si personalitatea (dominata de lozinca manelista "fara numar") celui mai cel... Pare-se ca "everything's bigger" si in South, nu numai in Texas - omul "o arde" cu cele mai mari sampanii, jointuri, ceasuri, roti, case, bijou-uri (nu degeaba a jucat rolul Omului de Tinichea in Vrajitorul din Oz in timpul liceului). Pe Phone Home, micutul Wayne se crede un extraterestu moralizator de pe Marte... ("They can't get to my sistem cause my sistem is the solar"). Cea mai haioasa piesa ramane Mrs. Officer, alaturi de Bobby Valentino. Las interpretarea refrenului la latitudinea voastra. Promovarea agresiva a single-urilor (Lollipop, A Milli, Got Money) au facut ca albumul sa se vanda ca painea calda in S.U.A.. In ciuda tuturor, Lil Wayne continua sa fie extrem de bine plasat pe piata, fie ca piata il vrea, fie ca nu.

Prejudecata mea initiala ramane onorata de experienta sadica a auditiei. A fost numit "hottest MC in the game" (MTV), "rapper of the year" (The New Yorker), "best rock star alive" (Blender) si "best MC" de catre cei de la Rolling Stone. Afirmatiile de mai sus imi dau impresia ca lumea chiar s-a intors cu susul in jos! Pana isi revine, hip-hop-ul ramane supermarket-ul lui Lil Wayne.

Alegerea recenzentei:
Mr. Carter featuring Jay-Z

Nas - Hip Hop Is Dead

27.01.2007

In ciuda funeraliilor proclamate de Nas, Hip-Hop-ul traieste. Ce-i drept, nu se afla in cea mai buna forma a sa: l-a cam orbit sclipirea lanturilor de platina, a ramas de cateva ori fara [citeste]

Jay-Z - Kingdom Come

01.01.2007

M-am intrebat de mai multe ori in ultima perioada de ce a revenit Jay-Z? De ce a dorit sa mai lanseze un album? Mai era nevoie sa demonstreze ceva, cuiva? Raspunsul la aceste intrebari e [citeste]

Lil Wayne - Tha Carter III

Rating: 1.5/5

Data lansarii: 2008

Label: Universal/ Motown/ Cash Money Records

Tracklist:

01. 3 Peat
02. Mr. Carter
03. A Milli
04. Got Money
05. Comfortable
06. Phone Home
07. Dr. Carter
08. Tie My Hands
09. Shoot Me Down
10. Playin' With Fire
11. Lollipop
12. L.A.
13. Good Girl Gone Bad
14. You Ain't Got Nuthin' On Me
15. Let the Beat Build
16. Whip It

A Milli