Keith Murray - The Rap-Murr-Phobia

Scris pe 12.12.2007 de InKha D

Cum am putea pasi in anul Sobolanului fara a vorbi despre un alt veteran trecut de la perioada in care incearca marea cu degetul la aliasul The Most Beautifullest Thing in This World (rom. "Cel mai frumos lucru de pe-aceasta lume" - si nu ma refer aici la aspectul exterior)? Liber ca pasarea cerului de acuzatiile de asalt armat care l-au incarcerat, Keith Murray reapare in atentia noastra cu Rap-Murr-Phobia (The Fear of Real Hip-Hop) - un titlu indraznet cuvenit unui produs aflat sub patronajul batranului label Koch Records. Ar fi de preferat sa ramanem in "dulcele stil clasic" al materialelor discografice de exceptie, iar artistii superiori sa nu ajunga la plafonare. Dar, desigur, presiunea (fara a lua in considerare obligatiile contractuale) devine insuportabila si un personaj carismatic e luat drept un CD ordinar, prafuit si asezat langa crunk-erita Ciara in standul Mall-ului din apropiere. Newyorkezul poarta o considerabila recunostinta pentru unul dintre cei mai prolifici producatori ai hip-hop-ului "nealterat" - Erick Sermon (EPMD) inca de pe vremea cand formau Def Squad alaturi de Redman, un al "fenomen" cunoscut pentru fluxul si vocea tipica - asemanatoare in multe privinte cu stilul lui Keith Murray. Acesta din urma a trecut fara probleme de la Jive (1994-1999) la Def Jam (1999-2003) si Koch (2007-prezent), insa vanzarile au avut de suferit, neridicandu-se la asteptarile initiale. Din cele patru LP-uri scoase in acea perioada: The Most Beautifullest Thing in This World (1994), Enigma (1996), It's a Beautiful Thing (1999) si He's Keith Murray (2003) doar primele doua au fost bine primite de critici. Terapia antifobie fata de adevaratul hip-hop are o durata de aproximativ o ora, cu Murray in rolul psihologului "psihopat".

Primul skit (din totalul celor trei ce compun un amalgam lipsit de inovatie), surprinde un moment specific unui camatar care, odata iesit de la racorica, incepe sa-si regleze conturile lasate pe rol. Din punct de vedere sonor, niciun deranjament nu-mi intrerupe auditia, poate datorita muncii de productie si masterizare a "incredibilului" Sermon. Cu ajutorul fabricantilor de beat-uri, Omen si Mike City (tipul ii numara la CV pe Carl Thomas, Babyface, Usher, Brandy, Yolanda Adams, Gerald Levert, Kelly Price, Jamie Foxx), Rap-Murr-Phobia s-ar fi scufundat mai repede decat Titanicul deoarece personajul central nu exceleaza in texte ca pe vremuri. Singura dovada a lejeritatii in a livra ramane stihul: "And there's a billion MCs trying to blow up in a hurry/ But none of them ni**ers is Keith Murray" de pe Weeble Wooble unde raperul are grija sa ne puna la curent cu limita consumului sau de stupefiante. Adresarea la persoana a II-a singular se prezinta intr-un mod cat se poate de exasperant; nu numai in cazul de fata, ci si asupra a 80% dintre cei ce folosesc tehnica pentru a urca cu o treapta imaginara inspre un ego supraexcitat. Cu un aer de "cine mi-s eu", Def Squad-ul se intruneste pe U Ain't Nobody. Redman pipereaza fundalul cu cate-un latrat gen DMX, iar Sermon incearca sa nu dea crezare celor ce i-au pus eticheta de MC jalnic/producator stralucit. "Coconul" familial compus din cei trei tovarasi mai sus amintiti nu putea fi complet fara aparitia total stanjenitoare a celui mai expus "frate" din intreg clanul Wu-Tang - Method Man. Si "daca nu e Wu, e LOD" pe What It Is, unde, alaturi de 50 Grand, se mediteaza la o lume seaca fara cele doua grupari muzicale. Personalitatea puternica nu poate sterge urma unor creatii nelalocul lor. Dar, in timp ce "papuselele" domina topurile prin abordari eclipsatoare de truism, fostul adversar liric al lui Big Daddy Kane e depunctat pentru lipsa de originalitate...

Tanjesc dupa limbajul neingrijit (in sens pozitiv) ce dadea bine urechii obisnuite cu stilul proaspat ca un suc de portocale al anilor '90. Videoclipul pentru Nobody Do It Better, primul extras pe single, a reusit sa puna gaz pe focul verii tocmai apuse. Un hit de revenire, relaxat, cu femei frumoase in bikini minusculi, o autobiografie de reimprospatare a memoriei, un Murray potent verbal si un Tyresse (semidoct de profesie manechin, actor, cantaret) la fel de iute si furios pe refrene ca-n blockbuster-ul ce l-a propulsat pe copertile revistelor. Daca ati auzit I Was There a lui KRS-One de pe Hip-Hop Lives, va puteti imagina linia lirica abordata. Cu toate ca beneficiaza de un clip stangaci, Hustle On poarta acorduri reggae iscusit alese si un refren placut ("My momma wasn't rich, my daddy was poor, I coudn't take no more - I had to get my hustle on") ce-mi imi gadila placut auzul. Copilaria lui nefericita poarta reminiscente in narare. Ambii parinti ai sai au decedat din cauza cunsumului de droguri, iar sora i-a fost rapusa de SIDA. Bautura, drogurile, superioritatea monetara, bisnitaria, distractia ieftina din cluburi, tradarea, frica de inchisoare, tarfele si competenta sexuala sunt subiecte cliseu intalnite si aici. Punchline-urile si metaforele nu trec de nivelul, sa-i spun ieftin si mediocru, de care si Redman a dat dovada pe Red Gone Wild iesit la Gilla House Records. Pe Something Like a Model, Junior relaxeaza atmosfera, iar cei doi devin dintr-o data sensibili, sentimentali ("There's something about here that's really getting' into me/ It must be the high identity/ Hidden behind the chemistry/ She done something no woman ever did to me/ From all my heart, from aroud the block/ And girl you know you need to stop/ You're more classic than Coca-Cola/ Hot enogh to be a sollar/ Take power like Rogue/ I might die trying to hold you"), uitand de jignirile aduse la adresa femeilor, folosindu-se de comparatii asemanatoare Candi Bar-ului, de pe He's Keith Murray - toate pe un fundal muzical voluptos.

As zice: broaste sa fie, ca iazul e destul de vast pentru inovatii. Timpul nu iarta, dar in cazul in care artistii cauta nemurirea in format MP3, ar putea munci mult mai constiincios; nu de dragul artei, ci pentru oamenii insetati de calitate si nu de "skip this track". Avand in vedere declaratia: "L-am numit Rapp-Murr-Phobia deoarece e un album agresiv, la fel ca mine - ma folosesc de un limbaj provocator. Niciodata n-ati inteles Keith Murray, in schimb ati avut mereu grija sa ma aratati cu degetul. Vorbesc de o inregistrare destinata strict fanilor. Sa-i ia naiba pe critici; nu e pentru ei", poate am avut eu prea mari asteptari...

Alegerea recenzentei:
Nobody Do It Better
Hustle On

Wu-Tang Clan - 8 Diagrams

16.12.2008

Imperiul Wu (cunoscut pentru analogia la kung-fu chinezesc, sah, filozofia taoista si bocancii Timberland) a cucerit lumea intreaga prin promovarea rap-ului crud, lipsit de influente. Nu va [citeste]

Method Man – Tical 0: The Prequel

08.07.2004

Desi apar o multime de albume anual, statutul muzicii rap nu mai e acelasi ca în urma cu câtiva ani. Daca e sa analizam putin problema, realizam ca majoritatea albumelor lansate [citeste]

DJ Honda - HII

15.02.2003

Japonia are potential. Japonia produce si este pe harta hip-hop-ului, fara îndoiala. Numele unora ca DJ Krush, Dan "The Automator" Nakamura sau DJ Honda sunt edificatoare si universal [citeste]

Keith Murray - The Rap-Murr-Phobia

Rating: 3.4/5

Data lansarii: 2007

Label: Koch Records

Tracklist:

01. Walk Up
02. Da Fukery
03. Weeble Wobble
04. Don't Fuck Wit Em'
05. I Love It When It Rains
06. U Ain't Nobody
07. Do
08. Nobody Do It Better
09. Hustle On
10. Whatmakeaniggathinkdat
11. What It Is
12. We Ridin'
13. Da Beef Murray Show
14. Never Did Shit
15. Something Like a Model
16. Late Night