Guru - Jazzmatazz Vol. 4

Scris pe 17.12.2008 de InKha D

Imbinarea sound-ului hip-hop de 90 BPM al lui Guru cu savoarea clasica a jazului lui Keith Elam intinde coarda pe Jazzmatazz Vol. 4: The Hip Hop Jazz Messenger: Back to the Future. Ajutat de Solar, (producatorul din spatele celor 3 volume anterioare din seria Jazzmatazz – Vol. 1, Vol. 2: The New Reality si Vol. 3: Streetsoul), Guru apeleaza la suportul liric al unor nume importante, atat pentru consumatorii de hip-hop, cat si pentru cei de jaz. Intre noi fiind vorba, jumatatea Gang Starr si-a cam pierdut din consistenta lirica de pe vremuri. Analizand clasamentele americane ale celor mai buni MC (fie ca multi dintre voi ati putea-o considera drept blasfemie), Guru nu a fost niciodata un model in ale tehnicii datului la microfon.

Muzicalitatea debordanta poarta dovada muncii depuse de Solar. Dilema majora ramane lipsa aproape totala a jazului de pe Jazzmatazz. Concret, o instrumentatie orchestrala nu te diferentiaza de The Roots nici nu te face mai jaz decat Donald Byrd. Colaborarea alaturi de Common si „taticul“ Bob James pe State of Clarity defineste structura produsului comercial: putin hip-hop, putin jaz, multi invitati si refrene reluate la infinit. Pe International, Bobby Valentino il asista pe raper in evidentierea multitudinii de limbi straine pe care cei doi le stapanesc mai ceva ca Nicolae Iorga. Vibe-urile unei veri toride sunt propagate cu ajutorul vocii calde a Vivianei Green pe Fine and Free, un exponent perfect al ansamblului predominant relaxat.

Temele de pe cel de-al patrulea volum se invart in jurul egoului lui Guru, a femeilor fatale care-i cad la picioare, dar si a elementelor materiale care-i conduc viata (bijuterii, masini). Pe Universal Struggle, MC-ul (alaturi de trompetistul Brownman) canta durerea simtita fata de oamenii aflati la nevoie. Gift of Gab isi semneazã cartea de vizita printr-o aparitie scurta pe Infinite, lasand in urma sa dorinta de mai mult. Fiecare album trebuie sa aiba macar o melodie pe care s-o fredonezi involuntar in drum spre scoala, iar pentru mine aceasta a fost Kissed the World. Solar a imprumutat mostre din sound-ul hip-hop-ului clasic (Black Moon cu How Many MCs, Electric Relaxation a celor de la A Tribe Called Quest, Know the Ledge semnat Eric B. & Rakim), atasandu-le instrumentelor live. In ultimii ani, am sesizat afirmarea producatorilor hip-hop in defavoarea MC-ilor. Productia poate avea serios de suferit din cauza cotcodacelii unui asa-zis Most Valuable Poet (asadar, un mare plus pentru Solar).

Hip-hop-ul va fi vesnic dator-vandut curentelor precum jaz, funk ori soul din care a cules ingredientele propice pentru a rodi. Prin albumul de fata, „mesagerul“ Guru nu contribuie cu nimic la fenomenul evolutiv. Ce era de demonstrat, a fost demonstrat in trecut.

Alegerea recenzentei:
Fine and Free featuring Vivianne Green