Edan - Beauty and the Beat

Scris pe 03.06.2005 de Nevrotik

Daca ideea unei dominatii New-Yorkeze în cultura Hip-Hop a prins deja radacini, de ce n-am face o plimbare câtiva kilometri mai la nord, în statul Massachusetts, unde mugurii de talent – poc!, poc! – se desfac… frumos? Mr. Lif, Akrobatik, Reks sau veteranul Edo G., printre altii, reprezinta Boston-ul cu mândrie, dar când ar fi sa alegem un singur nume dintre toti actorii acestei scene tot mai active – ei bine, îl avem pe Edan. Cele câteva single-uri si albumul de debut, Primitive Plus, l-au recomandat ca noul "apostol al undergroundului"; astazi, cu tot ragazul necesar, îl putem judeca în termeni mai rezonabili: ca pe un artist ajuns la maturitate.

Îmbogatind substantial formula de succes, cel supranumit "The Humble Magnificent" revine, va sa zica, dupa 3 ani, cu Beauty and the Beat – o compozitie organica în care se îmbina nu doar genuri, ci decade. Primele indicii asupra a ceea ce putem astepta le ofera coperta cel putin bizara – nu atât prin imaginea celebrelor figuri din "scoala veche" (semn de respect si omagiu, evident), cât prin decorul cromatic deosebit, formele abstracte si, mai ales, explozia frizurilor retro – toate specifice perioadei hippie. Despre aceasta perioada a anilor '60-'70, sinceri sa fim, nu cunoastem prea multe. Suficient însa de retinut ca, la nivel simbolic, spiritul ei pune în prim plan ideile de armonie, echilibru, inovatie si, da!… frumusete. Iar Edan le traduce elegant în muzica.

Pe parcursul a 13 piese, cât însumeaza albumul, sursele alternative de inspiratie se resimt ca niciodata. Mai bine zis, exista o anumita legatura perfect sudata între sunetul hardcore al melodiilor "boom bap" (inspirat din old-school, fireste), dar si cel al unor elemente cu totul inedite, împrumutate din: rock psihedelic, pop ambiental, arii simfonice, funk, jazz, soul, jocuri mecanice, lista poate continua, etc… Si parca înadins, beat-urile tind sa devieze permanent: nu tu loop încalecat pe-o ┼ča, ci schimbari frecvente de ritm printre efecte si distorsiuni, si ecouri, si zgomote din abundenta… "AVANT GARDE?! " – va întrebati cu îndreptatita teama. Nu stim… Pentru ca nu stim cât de veche sau de noua e muzica asta. Si ce conteaza, oricum, ca vine din '60 sau '70-'80 sau… 2020? Hip-Hop-ul a avut mereu putinta de a exprima cele mai diferite influente, stari si epoci. Asta îi si este frumusetea – de mare unificator!

Apare totusi o problema când, pe un beat a la Pink Floyd sau Jimi Hendrix, încerci sa etalezi un flow curat de Hip-Hop a la Cold Crush Brothers sau Rakim, cu o voce a la Big Daddy Kane sau Kool G Rap. Aici, vedeti si voi daca se pierde din farmec – ati putea ramâne surprinsi. Personal, nu am gasit vreo urma de fortare, nici spirit de competitie cu punchline-uri devastatoare, dar, desi în alte conditii mi s-ar fi parut dubios, acum nu ma mai mira. Dimpotriva, de apreciat cum chiar si putinii invitati (Percee P, Mr. Lif, Insight sau Dagha) reusesc fara mult chin sa tina locul la timona, facând schimburi de replici atât de naturale cu capitanul de vas, Edan. Mai putin interesat de latura tehnica, pe care oricum o stapâneste excelent, acesta din urma se poate dedica în întregime textelor. Vocabularul complex, aerisit si bogatia figurilor de stil – unele egocentrice, altele de natura suprarealista – îi permit o densitate tematica remarcabila de la o piesa la alta, de la un vers la celalalt. Rimele trec de la portrete lirice, la comentarii si povestiri abstracte; de la reverie si melancolie, la referinte directe: "I could never use the façade of a musician/ to celebrate hate and abuse women"… Incoerenta ar fi un fel de a-i spune, dar nu poti sa nu observi, în cele din urma, un liant comun. De fapt, tema centrala a albumului ramâne frumusetea si cum trebuie ea apreciata, caci tocmai din aceasta frumusete ce ne înconjoara pare a se hrani si a ne hrani Edan. Un sentiment foarte placut, molipsitor. Fiindca, la drept vorbind, oricât negativism ar exista în noi si în lume, atunci când iesi afara, privesti în jur si te gândesti o clipa, o poti vedea "…like rainbows falling out the sky to turn liquid". Si, oricât de hippie o sa sune si asta, este mare nevoie de atitudine pozitiva, de munca constructiva, inclusiv în Hip-Hop…

O privire de ansamblu pune în evidenta calitatea tranzitiilor dintre piese. Bine scolit în ale mixtape-ului (Fast Rap si Sound of the Funky Drummer sunt numai doua dintre cele lansate în postura de DJ, la acelasi Lewis Records), Edan poseda acea capacitate de anticipare necesara oricarui material variat – "eclectic", daca vreti – si închegat. Cu numai 34 de minute la activ, Beauty… nu lasa loc de umplutura si nici n-apuca sa te plictiseasca, urmând parcursul coerent, fara greseala, în ciuda diferitelor orientari. Intensitatea este aici cuvântul de ordine, desi, paradoxal, sound-ul nu se remarca ca deosebit de agresiv: pasajele rapide sufera inteligente ruperi de ritm ce accentueaza si mai puternic senzatia de complexitate.

Un Hip-Hop cum rareori mai întâlnim în ziua de azi: expresiv, palpabil, stimulant… si, în acelasi timp, atât de ENERGIC. Cuvintele-s cam de prisos – Edan frizeaza geniul (da, geniul, acest maret cuvânt!)…

"So who could pretend my music ain't a beautiful thing?"

Alegerea recenzentului:
Beauty

Edan - Beauty and the Beat

Rating: 4.8

Data lansarii: 2005

Label: Lewis Recordings

Tracklist:

01. Polite Meeting
02. Funky Voltron
03. I See Colours
04. Fumbling Over Words That Rhyme
05. Murder Mystery
06. Torture Chamber
07. Making Planets
08. Time Outt
09. Rock & Roll
10. Beauty
11. The Science of the Two
12. Smile
13. Promised Land