DJ Shadow - The Outsider

Scris pe 06.11.2006 de Nevrotik

"Hyphy"-ul, "crunk"-ul, "snap"-ul sau orice alta denumire i se mai atribuie in zilele noastre curentului muzical popular in sudul SUA ori in zona californiana Bay Area, pare a fi de ceva vreme noua "mare scofala" a mainstream-ului american. Daca respectivele cuvinte nu va spun mare lucru, atunci inchipuiti-va un grup de "artisti de culoare" al caror nume contin adjective sau prepozitii (Lil', Dem, Da, Young, Heavy, Mo' etc.), cu fizionomii ce deseori frizeaza retardul (si uneori chiar il ating) care scot tot felul de sunete monosilabice: "Hanh!", "Yay-yuh", "Hwat?", "Okaaaaay"... Pe buna dreptate fenomenul este asemuit de orice fan hip-hop "true-school" cu un flagel, iar acceptarea lui in familia genului devine cel mai greu lucru pe care i-l poti cere, indiferent ca te numesti E-40, Lil' John, Young Buck sau... DJ Shadow. Da, ati citit bine: DJ Shadow... Se pare ca el nu subscrie acestei credinte, din moment ce o mare parte din ultimul sau CD - The Outsider - contine "hyphy" in toata regula. Raspunzand criticilor venite din partea fanilor fideli, acesta a postat pe saitul sau oficial un mesaj care suna cam asa: "a sosit timpul ca lumea sa se hotarasca daca e fan al artistului sau al albumului". Totusi, sa te astepti ca audienta-ti fidela sa tolereze aberatiile muzicale prezente pe The Outsider, fie trebuie sa detii o imaginatie narcisista iesita din comun, fie audienta in cauza sa confirme zicala populara: "fanii sunt prosti prin simplul fapt ca sunt fani".

Pentru ei - si nu numai - albumul nu poate fi decat o imensa dezamagire. Oricum ai privi piesele "hyphy", toate suna la fel: un imens haos auditiv generat de ploaia sintetizatoarelor in locul break-urilor si sample-urilor de odinioara. Uneori senzatia e asemuita unui tur intr-un rollercoaster. Sintetizatorul are intr-adevar putere, atat de multa incat numerosii vocalisti prezenti (Keak Da Sneak, The Federation, E-40, David Banner etc.) ii fac cu greu fata. La microfon, ei abia se delimiteaza de obisnuitele clisee ale subgenului mai sus amintit punand accentul pe cluburi sau substante nocive (ca ingredient nelipsit al petrecerilor). David Banner se dovedeste singurul capabil de ceva mai mult, prin descrierea apocaliptica New Orleans-ului (Seeing Thangs) bantuit de nenumarate fantome, facand totodata si cateva trimiteri politice la adresa presedintelui Bush.

Oricat de dens sau claustrofobic ar fi, sunetul lui Shadow nu mai poseda vechea nervozitate creatoare. Poate doar frenetica Artifact [Instrumental] - compusa initial pentru o colaborare cu Zack de la Rocha (Rage Against the Machine) - sa o atinga partial... Dar ea trece deja in zona de influenta a rockului alternativ, adica in cu totul alt film. Adrenalina hip-hop-ului ne spune aici la revedere lasand locul monotoniei si lipsei de ritm. Ponte vorbeste despre "groupie"-uri pe Backstage Girl, dar interventia lui e cel putin la fel de neinspirata precum sunetele de muzicuta din fundal, refrenul insipid sau lungimea ei interminabila (7:21). Broken Leeve Blues starneste emotii prin insusi simplismul sau si, pe alocuri, amintese de muzica anilor '60. In rest, cu cat spunem mai putine despre aceste melodii, cu atat mai bine... Deoarece, in cel mai bun caz, ele pot fi reproduse cu usurinta de o trupa rock "second hand".

Insa nu executia este cea care contribuie decisiv la declinul albumului. Nici macar incoerenta lui coplesitoare rezultata din diversitatea pe care o promoveaza, ci conceptul (sau lipsa unuia) din spatele sau. Nu exista elemente distinctive, iar consistenta nu ajunge nici macar la nivelul unei colectii de single-uri. Incercand tot timpul sa evite "xeroxarea" lui Endtroducing.... Shadow se indreapta intr-o directie care nu duce nicaieri. Nu merg totusi asa de departe incat sa sustin ca muzica de fatza cauzeaza durere fizica, de vreme ce intodeauna exista butonul "skip" si imi inchipui ca niciunul dintre ascultatori nu-i atat de sadic incat sa nu-l foloseasca... Dar este atat de rau incat te poate duce pe culmile enervarii. Revenind la afirmatiile lui Shadow, el poate sta linistit, ii vom fi in continuare fani, pastrand totodata credinta ca viitoarele experimente vor merge in directii mai inspirate. Pana la urma, el isi pune in valoare talentul - acela de a nu te lasa indiferent. Doar ca pe TO il vom trata cu ignoranta-i cuvenita...

Alegerea recenzentului:
Artifact [Instrumental]

DJ Krush - Stepping Stones: The Self Remix Best

27.09.2006

Unii artisti adopta consistenta ca fundament al carierei, altii, tocmai schimbarea permanenta, temandu-se probabil de alura confortului si a unei posibile stagnari generate de acesta. Pentru [citeste]

DJ Shadow - Endtroducing...

07.01.2003

Ce apare evident când ascultam muzica lui Shadow este tendinta lui de a trata hip-hop-ul ca o inovatie muzicala si nu ca un manifesto adresat societatii. Asta explica în mare [citeste]

DJ Shadow - The Outsider

Rating: 2.3/5

Data lansarii: 2006

Label: Island Records

Tracklist:

01. Outsider (Intro)
02. This Time (I'm Gonna Try It My Way)
03. 3 Freaks
04. Droop-E Drop
05. Turf Dancing
06. Keep 'Em Close
07. Seein' Thangs
08. Broken Levee Blues
09. Artifact [Instrumental]
10. Skullfuckery
11. Backstage Girl
12. Triplicate / Something Happened That Day
13. The Tiger
14. Erase You
15. What Have I Done
16. You Made It
17. Enuff
18. Dats My Part