DJ Krush - Jaku

Scris pe 25.08.2004 de Nevrotik

DJ-ul/producatorul japonez Krush are o istorie de un deceniu în spate si, odata cu aceasta, sapte albume mai mult decât reusite, completate de mixuri notabile. Ultimul sau efort solo se numeste Jaku, un caracter (litera) ce apare în ambele versiuni ale alfabetului japonez, interpretat fiind ca "Made in Japan". De asemenea, în contextul nostru el mai înseamna "pace si armonie".

Conceptul albumului se numeste "Wa", starea de echilibru lipsita de conflicte – un concept pentru care artistul si-a gasit inspiratia în muzica traditionala japoneza. Astfel, Jaku apare ca un hibrid muzical format din ingrediente urbane si traditionale japoneze. Krush a simtit nevoia de a transmite mesajele "Wa", cerând invitatilor sai sa o faca în propria lor maniera.

Piesele de debut sunt mai degraba agitate, vestind parca imprevizibilul cu sound-uri psihedelice, întunecate. Nelinistea este cel mai bine evidentiata pe Still Island, unde Krush îl are ca invitat pe Shuuzan Morita, muzician ce pare foarte atasat de instrumentul numit "shakuhachi" (un fluier special japonez). Practic, Krush a facut beat-ul, iar Morita a interpretat partea lui pe deasupra, mixajul ramânând tot în sarcina primului. Amestecul rezultat este impresionant prin felul în care creeaza o atmosfera caracteristica "Zen"-ului.

Nosferatu poate fi considerata de departe cea mai întunecata si contradictorie piesa. Contradictia este între conceptul "Wa", pozitiv prin definitie, si Nosferatu (personaj care, potrivit legendei românesti, întruchipeaza mortul viu, strigoiul sau pe Dracula), evident, un reprezentant al raului. Mr. Lif se recomanda ca "Black Nosferatu" si ne zice despre vraji, strigoi, bai de sânge si strigate de durere.

Atmosfera se mai destinde odata cu The Beginning si Transition, ce anunta o parte mai relaxata a albumului. Prima dintre ele are din nou acel shakuhachi bine suprapus peste un beat. O piesa bine lucrata: pe lânga tobe, Krush adauga nenumarate efecte excelent mixate. Transition este doar un interludiu catre ceva si mai lent, cu sound jazzy, desi numele nu sugereaza acelasi lucru – Stormy Cloud. Krush nu e strain experimentelor cu jazz, LP-ul sau, Ki-Oku (produs împreuna cu trompetistul Toshinori Kondo), fiind unul dintre cele mai apreciate. De aceasta data, "groove"-urile vin din partea pianistului Ken Shima, o mai veche cunostinta a artistului.

Univearth are menirea sa arate fata universala a lumii prin intermediul muzicii. Tetsuro Naito îi întoarce lui Krush favoarea, una ce data înca de pe când ultimul oferise trupei Kodo (al carui membru era Naito) un remix. Naito introduce pe beat diferite percutii facute pe mai multe tobe japoneze de diferite marimi si, desi acestea sunt în mare parte acoperite de sample-urile lui Krush, îsi lasa în cele din urma amprenta. Interesante sunt mai ales ruperile de ritm si rapidele schimbari de sunet.

Decks-Athron e printre putinele compozitii ce contin "terminologie de DJ" (scratch-uri), fiind totodata si cea mai lunga (peste 6 minute). Ea se prezinta sub forma unui dialog de scratch-uri (întrebare - raspuns) între Krush si DJ Tatsuki (fost DJ Afro, si el un japonez stabilit actualmente în Londra, membru Blue Foundation), realizat în mare parte pe platane.

Un fapt oarecum ciudat e acela ca Jaku duce lipsa de invitati de peste ocean, Krush fiind de aceasta data foarte zgârcit în aceasta privinta. Pe lânga Mr. Lif, mai figureaza un singur american – colegul de label Aesop Rock, pe Kill Switch. Binecunoscuta voce nazala a lui Aesop e balansata între doua planuri, rezultând un fel de dialog asemanator celui realizat pe Warning-ul lui Notorious B.I.G. Rimele sunt eclectice, sarind dezordonat de la o idee la alta, dar reusesc sa fuzioneze de minune cu beat-ul robotic pus la bataie.

Spre final, sunetul devine mai ambiental, cu percutii mai mult sau mai putin accentuate (Distant Voices), cu loop-uri si diferite sample-uri melodioase. Krush pare obsedat de ideea "vocilor", prezenta si pe Shinsou: The Message at the Depth (The Lost Voices).

Jaku e diferit de ce a scos Krush pâna acum. E ciudat. E foarte alternativ, foarte japonez si foarte abstract. Primele auditii îti lasa în gura un gust metalic si poti deveni usor exasperat încercând sa-i patrunzi farmecele. Însa la o analiza mai atenta a evolutiei artistului, acestea toate nu ar trebui sa surprinda, iar documentarea si ascultarile succesive îi scot la iveala valoarea irefutabila. Spre deosebire de Zen, aici gasim suficiente eforturi solo, lor putându-li-se imputa doar faptul ca insista pe loop-uri prea evidente, uneori chiar obsesive. Intentia nu e de a scoate din sarite ascultatorul. E doar maniera lui Krush de a crea sunete cât mai "spooky", ce apar, dispar si reapar treptat.

Prin realizarea lui Jaku, Krush s-a dovedit din nou (pentru a câta oara?) un avangardist. Probabil ca urmatorul album va duce alternativul si experimentalul si mai mult la extrem. Probabil ca va fi invadat de si mai multe sunete robotice, metalice sau futuriste si lipsit cu desavârsire de MC. Probabil ca... vom vedea!

Alegerea recenzentului:
Kill Switch (feat. Aesop Rock)
Pretense

DJ Krush - Stepping Stones: The Self Remix Best

27.09.2006

Unii artisti adopta consistenta ca fundament al carierei, altii, tocmai schimbarea permanenta, temandu-se probabil de alura confortului si a unei posibile stagnari generate de acesta. Pentru [citeste]

DJ Krush - Zen

15.03.2003

Krush este unul dintre putinii DJ din "tara soarelui rasare" primiti cu bratele deschise de comunitatea hip-hop internationala si în special de cea nord-americana. Începând [citeste]

DJ Krush - Jaku

Rating: 4/5

Data lansarii: 2004

Label: Sony

Tracklist:

01. Still Island
02. Road to Nowhere
03. Nosferatu
04. The Beginning
05. Transition
06. Stormy Cloud
07. Univearth
08. Decks-Athron
09. Kill Switch
10. Pretense
11. Slit of Cloud
12. Passage
13. Beyond Raging Waves
14. Distant Voices
15. Song 2