cLOUDDEAD - Ten

Scris pe 30.09.2004 de Doru649

cLOUDDEAD (se pronunta "clouded") pornea ca un modest proiect al tinerilor Dose One, Why? si Odd Nosdam, proaspeti fondatori ai unui label – Anticon – aflat la rându-i la început de drum. Primele EP-uri (a câte 2 piese fiecare) au trecut aproape neobservate, dar sansa li s-a ivit în 2001, atunci când Big Dada, apoi Mush Records, s-au oferit sa le puna cap la cap si sa le supuna atentiei publicului larg. Debutul celor trei a facut valuri în comunitatile underground, dar mai ales în rândul fanilor hip-hop. Nu pentru ca era un material adresat exclusiv acestora ci, dimpotriva, pentru ca sfida toate canoanele genului. Mai mult decât atât, sfida orice categorizare în orice alt gen, oferind ceva cu totul inedit, nemaiauzit pâna atunci. Nonconformismul le-a adus faima unor adevarati pionieri ai unei muzici cu adevarat independente.

Au trecut mai bine de 3 ani, timp în care membrii grupului s-au putut manifesta pe cai diferite: Dose One a colaborat cu producatorul Jel pentru doua albume semnate "Themselves" si cu Boom Bip pentru Circle; Why? a facut o impresionanta trecere la indie rock cu primul sau solo – Oaklandazulasylum – si EP-ul The Early Whitney; Odd Nosdam (care împarte productia cu multi-instrumentalistul Why?) si-a împlinit si el partea cu No More Wig for Ohio, lansat anul trecut. În paralel, colectivul Anticon a ajuns printre fruntasii noului val de hip-hop, iar Big Dada se poate mândri cu titlul de "The very best underground hip-hop label", acordat de Observer Music Monthly. În aceste împrejurari apare Ten, al doilea album al trioului, anuntat a fi si ultimul.

Aviz celor ce cauta aici o productie simpla si îmbietoare, comoda si conventionala: treceti mai departe! cLOUDDEAD asimileaza influente dintre cele mai diverse si nu-si refuza nici o escapada muzicala. Ten se prezinta, înainte de toate, ca un vast teritoriu de manevre experimentale: rock, trip-hop, synth-pop, hip-hop, ambient... se împreuneaza într-un amestec aparent nedigerabil, dar care se va dovedi fascinant celor ce-l vor asculta cu atentie si rabdare. Printre momentele cele mai reusite se numara mai ales micile aventurari în electronica, care amintesc de Boards of Canada sau Brian Eno...

Dar pentru ca nu e un album instrumental, ar trebui sa ne referim si la versuri (sa le numim rime ar fi prea mult), iar acestea, asa cum era de asteptat, nu sunt mai lipsite de ambiguitate – ambiguitate ce ofera lui Dose si Why? o lumina stranie, enigmatica. Cei doi, fie spus, nu sunt tocmai genul de MC pe care sa-i auzi dând în lume cu "yo!"-uri, "word-up"-uri sau "one-two-check"-uri. Si, desi nu le lipseste flow-ul (atunci când beat-ul îl permite), au un mare handicap la capitolul voce (daca B-Real de la Cypress Hill va pare ciudat, imaginati-va ceva si mai nazal). Astfel, mai mult sau mai putin fortati de propriile calitati si fundalul sonor deosebit, ei lasa rap-ul la o parte si, deseori la unison, cânta... Ce anume, e greu de zis, chiar si cu textele în fata. Lirismul lor e adesea lipsit de context, derutant, izvorât parca din subconstient. Datele vietii reale se împletesc cu datele imaginatiei, cu sugestiile analogiei prin felurite simboluri. Destul de frecvent, încearca sa reproduca imagini statice prin intermediul unor enunturi aproape lipsite de verb: "A single long stemmed rose resting between two mountain antlers"; "A spider spitting web on a styrofoam snowman's head/ Car salesmen asleep in their cars on lunch-break under a highway on-ramp"; "One-armed man changing tires in the shoulder for pretty ladies and their well dressed daughters" etc. Cert e ca trebuie sa fii un pic poet ca sa apreciezi asa ceva la justa valoare. Uneori, însa, pâna si cele mai banale fraze ("Elvis, what happened?") sunt rostite într-o maniera careia nu-i poti ramâne indiferent.

Un loc aparte pe Ten pare a-i fi fost rezervat mortii, piesele 5, 6 si 7 formând o trilogie încarcata de semnificatii criptice. Son of a Gun declama: "The makers of guns will never go hungry/ The makers of guns will never fill up/ May their children always play murder weapons since stick", continuând prin a întocmi o lista a unor celebri revolutionari si eroi asasinati de-a lungul istoriei: Abraham Lincoln, Julius Caesar, Emilio Zapata, Tupac & Biggie (sic!), Malcolm X, Joan of Arc, Martin Luther King, John F. Kennedy... Rifle Eyes împinge morbidul pâna la repugnant, descriind cu lux de amanunte starea de putrefactie a diferitor animale si insecte blocate între ruine – aluzie la atacul terorist din 11 septembrie 2001. În fine, Dead Dogs Two îi vede pe Dose si Why? absorbiti de privelistea macabra a doi câini (aparent morti) întinsi pe iarba: "It's hard to stand the sight of two dogs dead under a sky so blue/ You have to stop the blood to your head to fit the breath in front of you". Dar nu se opresc aici, ci dezvolta ideea, imaginându-si cât de înaltator ar fi sa cada ei însisi victime unui accident rutier: "Long to be dead – center of a curious crowd/ To be touched – sticky like nearly dry paint/ Their soft science stare – nursing your face/ anticipating the slightest pinched eye flinch of pain.../ Everyone blank in accident awe/ As the car crash fiber glass dust/ Straight up settles on your raw muscle tissue". N-am mai auzit o piesa care sa descrie cu atâta finete acest spectacol al naturii – moartea. Nu are nimic amuzant în sine, e un spectacol trist, dar are acea deosebita maretie pe care am privit-o totdeauna cu interes. Dead Dogs Two e preferata mea si în ce priveste instrumentatia.

Pe scurt, doamnelor si domnilor, o minunatie de album. Nu gasesc nici un motiv de critica, oricât as încerca. Mult lirism în versuri, dar si melodiile contribuie la perpetuarea poeziei. Si chiar atunci când pierzi firul de nu mai întelegi nimic, descoperi în muzica o forta careia nu i te poti opune. O adevarata capodopera ce merita ascultata de mai multe ori. Voua va apartine decizia daca veti face acest efort...

Alegerea recenzentului:
Dead Dogs Two
The Keen Teen Skip

cLOUDDEAD - Ten

Rating: 5/5

Data lansarii: 2004

Label: Big Dada/Mush

Tracklist:

01. Pop Song
02. The Teen Keen Skip
03. Rhymer's Only Room
04. The Velvet Ant MP3
05. Son Of A Gun
06. Rifle Eyes
07. Dead Dogs Two
08. 3 Twenty
09. Physics Of A Unicycle
10. Our Name