Busdriver - RoadKillOvercoat

Scris pe 14.02.2007 de Omu Zork

Lansat la 30 ianuarie sub egida Epitaph Records, albumul RoadKillOvercoat il aliniaza pe Busdriver la mica grupare hip-hop care se strange in interiorul labelului punk, alături de nume proeminente ca Sage Francis, Atmosphere, Eyedea & Abilities...

Faţă de release-ul anterior, Fear of a Black Tangent lansat la Mush/Big Dada in 2005, MC-ul din L.A. aduce foarte multe inovaţii stilului sau, tinzând sa transceadă graniţele orientării de avangardă a hip-hop-ului modern, graniţe ce pana acum s-au dovedit a fi foarte generoase din punct de vedere al creativităţii. Comparativ cu materialul precedent, RoadKillOvercoat este mai accesibil ascultatorului mediu de hip-hop, pe care Busdriver recunoaşte ca-i posibil sa-l fi alienat cu maniera sa experimentală, după cum afirma si intr-un interviu din 2005 acordat pentru Pitchfork: "There are no more backpackers, it's all hipsters now. I just came from doing three shows and there were no hiphoppers anywhere - I mean, it was great though, I didn't know that my kind of stuff would bring those people out. So I was surprised".

Prima schimbare evidenta a discului o constituie modalitatea de livrare a versurilor. Flow-ul rapid si întortocheat care l-a consacrat, (si i-a adus prima raza de expunere media când single-ul Imaginary Places, a fost inclus pe coloana sonora a jocului Tony Hawk's Underground), lasă locul unui flux mai domol si uşor melodic. Mesajul sau rămâne in schimb la fel de acid si critic. Însăşi melodia de deschidere - Casting Agents and Cowgirls, vine ca o satira la adresa gusturilor muzicale ale omului mediocru, care se lasă impresionat de forma fără fond (implicit de artiştii superficiali): "You did it, you got it, you wowed the world/ Of casting agents and cowgirls./ Fees up, you’re dressed up to kill yourself/ Well, I’m still in the shelf". Totuşi, spre deosebire de stilul lui Sole sau Bleubird, abordarea aceasta pare mai degrabă amuzantă decât revoluţionară ori răzvrătită, doza de jovialitate survenind din vocea sa nazala cu timbru jos, uşor dramatizată si isterica, uneori chiar plângăcioasă, dar si din accesele de autoironie ce se regagăsesc pe parcurs.

Influenţele vădite de indie-pop ce se găsesc pe unele track-uri (Sun Shower, Dream Catcher’s Mitt), nu fac ca mesajul sa devina mai puţin dens sau sa iasă din şasiul creat pana in prezent. Aceste influente apar doar ca o încercare de a experimenta cu orientarea post-hip-hop-ului, anume aceea de a largi graniţele genului, orientare relativ nouă a cărei pionier a fost Adam "Dose One" Ducker, co-fondatorul Anticon, prin SubtleSummer EP [A Purple 100 Rec] din 2001. Primul extras pe single, Kill Your Employer (Recreational Paranoia Is the Sport of Now) sancţionează perspectiva asupra liberalilor ca fiind băieţi buni si, faptul ca indiferent de direcţia politica abordată, oamenii de la putere nu ajuta masele alegătoare: "Cause smearing a salad on a SUV/Can’t save the black faces at the refugee camp". The Troglodyte Wins, deşi fara o referire directa, e orientata critic împotriva lui Bush in special pentru atitudinea discriminanta si distructiva a acestuia: "I'm a quadruped/Pulling your dog’s sled/It’s in my mind/ We are all dead". Stilul energic dar dificil al lui Busdriver atinge in general teme creative, cu mesaje abstracte, codificate adesea in simboluri, astfel încât semnificaţia unei melodii ţine de imaginaţia ascultătorului. Apare ca tema recurentă critica liberalilor si a hipioţilor de-a lungul pieselor, făcută intr-o maniera lejera, neusturătoare. Pe lângă acestea insă, apar si expuneri ca Secret Skin, care e de fapt o chemare adresata omului îngropat in machiaj si haine de firma, pentru a-ti regăsi si conştientiza esenţa.

Din cele 12 compozitii cat insumeaza playlist-ul, o treime sunt produse de Boom Bip, fost coleg de label de la Mush Records, transferat in prezent la Lex, al cărui specific indie experimental s-a potrivit foarte bine ceea ce MC-ul a vrut sa creeze. Faptul ca albumul iese din barierele hip-hop-ului fără să îşi piardă substanţa, se datorează in mare parte instrumentalelor, iar asta o spun in sensul pozitiv. Fiind familiar cu stilul lui Boom Bip, m-as fi asteptat ca DJ Nobody, autorul celorlalte 8 melodii sa iasa in evidenta cu ceva diferit, ceea ce nu s-a întâmplat. Poate doar modul de a-si aseza layer-ele sonore mai aglomerat pe unitatea de timp, dar atât; in rest cei doi se potrivesc, productia reuseste sa focuseze aspectul experimental al materialului.

Pentru mine Busdriver a fost unul dintre acei MC inovatori care au reuşit sa evite tendinţele generale in favoarea originalităţii. RoadKillOvercoat iese in evidenta ca o estetica variata, pe alocuri chiar ciudata (colaborarea Bianca Casady (CocoRosie) de pe Go Slow), in oceanul de forme moderne, abstractizate, intelectualizate de hip-hop, unde majoritatea nu sunt capabili sa facă altceva decât sa suprasatureze piaţa cu diferite implementari ale aceloraşi tipare.

Alegerea recenzentului:
Casting Agent and Cowgirls
Secret Skin

Busdriver - RoadKillOvercoat

Rating: 3.8/5

Data lansarii: 2007

Label: Epitaph Records

Tracklist:

01. Casting Agent and Cowgirls
02. Less Yes's, More No's
03. Kill Your Employer (Recreational Paranoia Is the Sport of Now)
04. Ethereal Driftwood
05. Secret Skin
06. Sun Showers
07. Go Slow
08. The Troglodyte Wins
09. Pompous Posies! Your Party's No Fun
10. (Bloody Paw on the) Kill Floor
11. Mr. Mistakes
12. Dream Catcher's Mitt