Bitza - Fapte bune

Scris pe 23.09.2006 de DJ Strike

Periodicitatea aparitiilor discografice e o caracteristica insemnata din cariera unui artist. Dictata in egala masura de clauze contractuale si strategii de marketing, dar si de inspiratie, frecventa cu care albumele lui - mai bune ori mai slabe - ajung in magazine reprezinta un factor determinant in privinta consacrarii. In fruntea statisticii celor mai constiinciosi reprezentanti ai genului hip-hop/urban soul romanesc din ultimii ani, il intalnim pe Bitza. In iulie 2006, acesta si-a lansat al treilea material in al treilea an de activitate...

Ca o marturie in plus la cele scrise adineaori, am sa povestesc un fapt de altfel banal, dar care m-a surprins placut, intamplat zilele trecute. La parterul scarii din blocul de vizavi, locuieste un tanar ce poseda, printre altele, o combina muzicala dotata cu boxe de cativa zeci de watti. Iar puterea boxelor sale isi face simtita prezenta ori de cate ori tanarul vecin se afla acasa. Daca in urma cu 5 sau 6 ani dinspre ferestrele apartamentului sau razabateau ritmurile unor hit-uri ca Un 2 si trei de 0, vara aceasta am fost impresionat sa aud noile preferinte ale colocatarului: recentul opus al lui Bitza - Fapte bune. Lasand la o parte argumentul gustului, intamplarea mi-a demonstrat, inca o data, ca Bitza a reusit in cei 3 ani de activitate sa se bucure de o popularitate de invidiat.

Spre deosebire de Sinuciderea unui inger, noul material dezvolta un subiect mult mai pragmatic - conflictul. Perspectivele - si de aceasta data multiple - nu sunt insa exploatate la maxima lor capacitate. Apar astfel, numeroase conflicte de natura interioara. Daca Testimonial si Armele pregatite dezvaluie dorinta de schimbare a unor mentalitati "rosii" si de a nu fi un alt membru al unui "neam de idioti", Cu vantu-n fata (cu K-gula) lanseaza o serie de intrebari existentiale. Inca de la inceput, ceea ce a frapat la Bitza a fost naturaletea cu care acesta a reusit sa-si deschida sufletul si sa atace probleme considerate "tabu" in randurile MC-ilor duri. Cordul solistului e pus pe masa de operatie, putand fi analizat pe Pierdut intr-o lume mare, in timp ce multe alte reflectoare se aprind odata cu N-o sa mai inchid ochii ori Baietii mari nu plang (cu Grasu XXL). O stare nostalgica asemanatoare poate fi regasita si pe Lasa-i sa astepte (cu Paco 10 Grei) sau Ultima suflare. Scanteile inclestarilor launtrice sunt mascate de falsa armura a conflictului armat - a carui vocabular si concept, ce insotesc de altfel intreg materialul, se resfrang si asupra artwork-ului.

Un fapt interesant il reprezinta existenta pe mai toate albumele lui Bitza a catorva elemente cu valoare de laitmotiv: Sevraj a avut un Dialog in fata postei, Sinuciderea unui inger transformandu-l intr-un Dialog in intersectie, pentru ca Fapte bune prezentandu-ne un Dialog cu Hena - nimic altceva decat o dedicatie din partea lui Bitza catre cateaua sa. De asemenea continua seria de freestyle-uri, cu All Star Part 2 - cei prezenti de aceasta data fiind Brugner, LDoc, Deliric1 si Carbon. Tema atacata e una cat se poate de originala: divinitatea la persoana I, MC-ii dand pe rand frau liber imaginatiei: "V-am lasat dusi de val / Si ati cautat nemurirea intr-un gral cu sange / Las alte rase sa va subjuge", "Io? Dumnezeu pentr-o zi? Ti-as suspenda liberul arbitru / Ce i-ai facut lui fi-miu / Ii fac lui fi-tu", "V-as duce cu 30 de ani inainte sa vedeti / Unde-o s-ajungeti / Sa raspundeti pentru faptele voastre / Pentru barfele scoase / Judecata mea se face cu 2 coase".

Marea parte a instrumentalelor poarta semnatura protagonistului, ajutat pe alocuri de Sez, Motzu ori Grasu XXL. Melancolia textelor se oglindeste insa si in oranduirea negativelor - liniare si lipsite de orice dorinta de expansiune. Ca muzicalitate, Fapte bune incearca sa se desprinda de anterioarele productii dominate de tranzitia dintre rap si soul in incercarea de a defini urban soul-ul. Predomina versurile cantate, artistul reusind de cateva ori sa demonstreze ca isi poate adapta si modifica flow-ul cu usurinta. Din nefericire prezinta carente mari la capitolul spontaneitate.

In final materialul da impresia unui puzzle cu chenar definit, dar cu destule piese lipsa sau care nu reusesc sa se ancoreze in chenarul respectiv. Ideea unei lucrari neterminate e intarita chiar de auotrul ei, pe Outro, cand acesta conchide: "Tre' sa inchei, nu as fi vrut, la dracu'! / Dar tre' sa merg sa pregatesc albumul patru". Ramane de vazut daca el va reusi sa fie lansat cu aceeasi frecventa si mai ales daca va reusi ceea ce Fapte bune nu a izbutit - depasirea predecesoarelor sale.

Alegerea recenzentului:
Cu vantu-n fata (cu K-gula)