Beastie Boys - To the 5 Boroughs

Scris pe 02.12.2004 de Doru649

Aceasta recenzie s-ar fi putut rezuma la numai patru cuvinte: "S-au întors Beastie Boys!". Dupa ce în 1999, CD-ul antologic The Sounds of Science le consfintea 20 de ani de cariera muzicala, anuntându-i totodata parca si sfârsitul, cei trei sunt "back on the scene", într-o nesperata "întoarcere la radacini", iar fanii din toata lumea pot rasufla usurati...

În realitate, albumul este dedicat unui singur loc de pe planeta. Da, America ar fi o presupunere corecta, însa nu cea mai exacta. Vorbim despre New York, orasul lor iubit, caruia îi dedica un omagiu în urma celor ce a avut de patimit. Astfel, The 5 Boroughs simbolizeaza cele 5 cartiere administrative, asa cum sunt enumerate în An Open Letter to NYC: "Brooklyn, Bronx, Queens and Staten/ From the Battery to the top of Manhattan", cu tot cu celebra lor diversitate culturala: "Asian, Middle Eastern and Latin/ Black, white, New York/ You make it happen". Desigur, în afara acestor slogane arhicunoscute, se mai strecoara si alte referiri la "Big apple", dar prea nesemnificative pentru a fi mentionate (ca-s multi "zgârie-nori" stiam oricum din filme). Unde unii ca Nas, Jeru, Mos Def si-au demonstrat apartenenta fata de NY prin povesti de strada, descrieri macabre ori dimpotriva, foarte elogioase, Ad-Rock, Mike D si MCA nu reusesc decât sa ofere o imagine de ansamblu, destul de superficiala, ca cea vazuta din avion. Chiar si asa, existenta giganticului World Trade Center ramâne nelamurita: ba se înalta semet în pesajul copertei, ba se prabuseste în rimele acelorasi MC: "Dear New York, I know alot has changed/ Two towers down but you still in the game"...

Situatia devine si mai confuza când în joc intra (se putea?!) intrigile politice, cu puhoiul de acuze "întepatoare" la adresa presedintelui Bush. De fapt, pentru noi lucrurile s-au limpezit de mult, nenumarati fiind cei care au atins subiectul cu pricina, si tocmai din aceasta cauza înversunarea "bestiilor" pica acum, în 2004, cam inoportun. Nu e prima data când sprijina anumite cauze, dar mult mai indicata ar fi fost, în cazul de fata, o abordare mai subtila sau – de ce nu? – umoristica, în locul altor slogane ("George W's got nothing on we/ We got to take the power from he"), proteste obosite ("I'm getting kind of tired of the situation/ The U.S. attacking other nations"), trimiteri fatise la "Bowling for Columbine" ("Columbine bowling, childhood stolen/ We need more gun controlling")...

Când izbutesc totusi sa vorbeasca despre altceva, se arata deseori, din nefericire, la fel de banali si neputinciosi, scormonind cu aceeasi stângacie probleme precum lipsa MC-ilor adevarati ("You sold a few records but don't get slick/ Cause you used a corked bat to get those hits"), consumul de alcool ("I like to party, not drink Bacardi/ Cause I'm not looking to throw up at nobody") si, în general, complacându-se în refrene ieftine ("If you don't like it, then fuck you!") + jocuri de cuvinte extrem de perimate, unele de-a dreptul jenante: "Here's a match: my ass and your face!" (Crawl Space). Gândindu-te ca-s în al 25-lea an de "making records", te ia cu friguri. Nu ca m-as fi asteptat la metafore alese, dar si aceasta puerilitate afisata, care pe vremuri le-a adus atâta succes, pare astazi mult prea fortata ca sa impresioneze, izbindu-ma în sens invers, exact acolo unde s-au dorit a fi maturi, preocupati-de-soarta-lumii. Ca tot veni vorba, flow-ul lor colectiv nu depaseste nivelul de gradinita – orice copil din Bronx cu ceva stofa i-ar putea egala sau depasi cu usurinta...

Si atunci, ramâne doar muzica. În ea, poate mai mult ca oriunde, semnificatia "radacinilor" îsi gaseste temei: baietii s-au întors la hip-hop, ca si republicanii – la viata politica. Nici o cochetarie cu alte ispite ce i-ar putea abate de la program – platforma e teapana. Ma rog, depinde si de cum privim. Lista sample-urilor apare scrisa cu caractere microscopice – altfel cu greu încapea în booklet. Adevarat ca toate sunt luate de la colegi de breasla între timp pensionati sau decedati, ca Sugarhill Gang (Triple Trouble) si Run-DMC (That's It That's All), în încercarea de a conferi LP-ului un sound apropiat traditiei old-school. Însotite de ritmuri electro si scratch-urile iscusite ale lui Mix Master Mike, beat-urile recupereaza parte din teritoriul pierdut, acolo unde talentele lirice si vocale scârtâie... pâna când, inevitabil, încep a-si dezvalui propriile limitari, care, colaborate cu cele ale MC-ilor, nu fac, din nou, decât sa sporeasca frustrarea...

Într-adevar, Beastie Boys s-au întors, însa fara acel semn de exclamare. Si cum sansele sa continue sunt minime, cred ca e prima si ultima data când scriu atâta despre ei...

Alegerea recenzentului:
The Brouhaha

Beastie Boys - To the 5 Boroughs

Rating: 2.8/5

Data lansarii: 2004

Label: Capitol Records

Tracklist:

01. Ch-Check It Out
02. Right Right Now Now
03. 3 The Hard Way
04. Time To Build
05. Rhyme The Rhyme Well
06. Triple Trouble
07. Hey Fuck You
08. Oh Word?
09. That's It That's All
10. All Life Styles
11. Shazam!
12. An Open Letter To NY...
13. Crawlspace
14. The Brouhaha
15. We Got The