A-Plus - My Last Good Deed

Scris pe 08.09.2007 de InKha D

Spovedania este Taina prin care Dumnezeu iarta, prin preotul duhovnic, pacatele crestinilor care se caiesc sincer si le marturisesc în cadrul ei. In cazul de fata, numele "pacatosului" se scrie A-Plus - un artist care ne va dezvalui albumul unei "spovedanii antitetice", in care ultimele sale acte de bunatate sunt martorele unei posibile schimbari a directiei din viata sa (si nu numai).

In 1993 aveam 7 ani si incepeam sa-mi pavez drumul vietii prin sirul institutiilor educationale. Tot atunci, dar la celalalt capat al lumii, trupa Souls Of Mischief era in asteptarea infinitului prin lansarea primului material intitulat sugestiv '93 Till Infinity. A-Plus, Opio, Phesto si Tajai s-au cunoscut inca de mici si, crescand impreuna pe coasta vestica a S.U.A., au ales drumul unei cariere muzicale in Hiphop. Dupa doua albume clasice scoase la Jive Records ('93 Till Infinity si No Man's Land), se decid sa rupa legatura cu cei care au constituit audienta primara si astfel, iau parte la proiectul The Hieroglyphics - o grupare formata din 8 componenti de sine statatori: Del Tha Funkee Homosapien, Casual, Jaybiz, Pep Love (initial tot membru SOM), plus membrii Souls Of Mischief. Hieroglyphics Imperium le ofera celor din urma sansa de a scoate alte doua albume, mai exact Focus (1999, lansat doar in varianta electronica pe saitul labelului) si Trilogy: Conflict, Climax, Resolution (2000). Cum orice grup ce se respecta are un lider (The Roots il au pe Black Thought, 3SE pe al sau Laurentiu Duta! sau The Beatles pe Paul McCartney) si cei de la SOM il au la randul lor pe A-Plus. Primul dialog care va duce la nasterea materialului are loc intre el si tatal sau (un imigrant de origine jamaicana), care-l indeamna spre a pune piciorul in prag si a da crezare unei ultime reusite. Astfel ia nastere conceptul pentru My Last Good Deed (rom. "Ultima mea fapta buna"), primul sau solo.

Adopt deci postura unui preot care asculta constiincios dezvaluirea intima a unui om cu sufletul incarcat. Multitudinea liniilor triste de pian care vor acoperi partea instrumentala a albumului inspira o incarcare sufleteasca dornica de eliberare. Lirica onesta a omului Adam Carter stabileste o stransa legatura intre artist si ascultator, pe fundalul social al custii hienelor care alcatuiesc industria muzicala de azi. Productia poarta semnatura unui numar impresinant de artisti veniti numai din breasla Hieroglyphics - Compround7, Jake One, Q Tones si J-Zone. Pleemix Vol. 1 si munca la albumele scoase sub Imperiul Hieroglific i-au adus lui A-Plus o oarecare notorietate pe latura productiei muzicale, insa lipsa in profunzime a unor instrumentale de pe LP-ul de fata este totusi inexplicabila. Dovada mandriei fata de radacinile sale jamaicane e mai mult decat evidenta pe material (The One, Hit That Marley), MC-ul pregatind o prezentare a evolutiei celor 25 ani de cariera hip-hop de-a lungul materialului cu durata putin peste 60 minute. A Beautifull Thing desluseste relatia cu partea feminina, o relatie ce se afla intr-un balans continuu, recunoscand ca nu o data a considerat femeia o simpla "gasca buna de gura", cu toate ca ea ocupa mereu locul reginei din viata sa. Mosternirea primita ca membru fondator al SOM il urmareste constant, multe piese purtand accentul rapului pe care trioul il facea in anii '90, dar cu mai putine trasaturi ale clasicului (Nothing Fake/The Ultimate, Right Quick). Confesiunea raperului din Oakland (California, S.U.A.), pare ceva mai diferita de imaginea perceputa de marea majoritate a audientei care prefera de-obicei muzica west-coaster-ilor "bling-uiti". Fara-ndoiala, cea mai socanta piesa ramane Patna Please, pe care o pot considera a fi una de refulare si care ar veni mai degraba din partea lui Lil' Jon decat a unui component Hieroglyphics. In fond, de ce sa minta audienta sau pe sine insusi cum ca ar fi ceva ce de fapt nu e? Unde trasam limita underground/comercial (daca ar fi sa luam in considerare colaborarile cu Redman, Wu-Tang Clan, De La Soul sau Nas)? - acesta ar putea fi ideea de baza a lui My Last Good Deed.

Respectul pentru frumos si aprecierea vesnica pentru cei apropiati imi transmit o vitalitate care nu ma obliga sa-l aprob sau sa-l dezaprob, ci doar sa-l inteleg. Sinceritatea debordanta a melodiilor ce nu se feresc in a exprima unele dorinte mai putin ortodoxe (cum ar fi inhalarea unor substante medicinalo-halucinogene, dorinta de a fi instarit sau ura fata de politistii corupti/incorecti) defineste albumul ca fiind al destainuirii finale a unui om care si-a consumat munitia faptelor bune. Placerea de a se droga, de a tachina politia sau justitia, de a face dragoste cu o femeie ori fosnetul numaratului de bani sunt subiectele pe care le aud, dar nu le pot concepe ca venind tocmai din partea unui element al gruparii "omului cu trei ochi" (care, la urma urmei, e tot om...). Profunzimea poetica atinge cota maxima pe My Dub Song, in care Adam marturiseste liber, fara nicio contrangere ca, inlocuirea sentimentelor fata de o persoana iubita cu o foita de marijuana, ajuta la dispersarea "iluziilor creatoare de deziluzii". Colaborarile destul de numeroase (Del Tha Funkee Homosapien, Pep Love, Casual, Ty Nitty, Jennifer Johns, JC, Sunspot Jonz, Femi...) stau ca depozitie a legaturii apropiate cu familia Hiero. Nici "head banger"-ul Kiss the Sky nu paraseste subiectul stupefiantelor, cu toate ca vocea feminina plus tobele crude alaturate unui pian lin marcheaza cel mai reusit efort (eliminand aici clap-ul sacaitor). MLGD nu aduce absolut nimic nou in materie de compozitie, tehnica ori subiecte, dar nici nu incalca vreo regula. Ramane in urma un simplu album al unui artist in stare de a fi extrem de sincer cu sine si cu fanii sai, chiar daca multe dintre dorintele sale ascund pacate patimase. Am ales sa nu ofer citate, la fel cum se procedeaza la o "adevarata spovedanie", urmand ca A-Plus sa va vorbesca fiecaruia in parte si sa trageti propriile concluzii.

Cum insa nu detin puterea spirituala de a-l "mantui" de faptele bune care reprezinta o povara inutila pe sufletul sau, ma voi multumi cu alegerea celei mai reprezentative creatii.

Alegerea recenzentei:
Kiss the Sky

Outerspace - Blood Brothers

22.11.2006

The Torture Papers - primul LP al grupului Army of the Pharaohs a deschis lista de lansari Babygrande Records pe 2006. Dat fiind importanta deosebita acordata de catre label proiectului nu a [citeste]

A-Plus - My Last Good Deed

Rating: 3.8/5

Data lansarii: 2007

Label: Hieroglyphics Imperium

Tracklist:

01. Intro: Lyrically Beautiful
02. The One
03. A-P-L-U-S
04. A Beautiful Thing
05. Patna Please
06. Whats Hannin
07. My Last Good Deed
08. My Dub Song
09. Nothin Fake/The Ultimate
10. Goodtime Charlie
11. Kiss the Sky
12. Javelin
13. Far Away
14. Right Quick
15. Outro: Unbroken
16. Now There You Go (Bonus track)
17. Hit That Marley (Bonus track)