Brazda lui Novac / Dilmana

Scris pe 16.06.2005 de DJ Strike

AVmotional 02 a însemnat pentru cei prezenti posibilitatea interactiunii cu muzica experimentala, completarea cunostintelor muzicale si, mai ales, intrarea în contact cu cei ce reprezinta motorul acestei miscari. A doua zi a festivalului a fost una mai relaxata, astfel încât am reusit sa stam de vorba cu unul din cuplurile "muzician – artist vizual": Brazda lui Novac & Dilmana...

Brazda Lui Novac

Cand ai început sa faci muzica electronica?
Muzica electronica din 1997. Muzica fac mai demult. Am început cu niste prieteni din Craiova – eu fiind craiovean – prin 1990. Pe atunci cântam la chitara – o chitara clasica, rece. Învatasem s-o stapânesc, dupa care am intrat în trupa asta punk… Faceam repetitii în sala unei trupe serioase, noi fiind mai mult pe lânga. Dar ne placea sa zanganim instrumentele. Apoi, venind la Bucuresti, am început sa cânt cu niste prieteni în facultate. Unul dintre ei, ADSR, a fost invitat la AVmotional 01. Ei, si cântam tot felul de chestii interesante. Si acum as cânta, daca as avea cu cine… Nu prea am cu cine, si am sa va explic si de ce. Trupa noastra nu avea nici un nume: era muzica facuta în camera de camin unde locuiam si, de obicei, numai când ne "simteam bine", asta întâmplându-se destul de des. Cu beri si sticle de genul asta, evident… Încercam sa ocolim cât de mult scoala, noptile le pierdeam, iar ziua nu mai aveam putere sa mergem la cursuri. În fiecare noapte avea loc câte un happening dintr-asta cu chitari, bere cât puteam… Era foarte fain. De asta am si repetat câtiva ani, sa prelungesc starea boema… Daca am facut bine sau nu, nu stiu…
În 1997 mi-am cumparat primul computer serios: un 486 (mai avusesem Apple IIc si Cip03). Am pornit sa fac muzica cu Fast Tracker – un soft care mi-ar place si acum sa-l folosesc, dar, din pacate, nu mai suna la standardele lui 2005. În 1998 am trecut la Buzz, urmând apoi tot felul de chestii: AXS (super soft), etc… Si am dat drumul la Brazda lui Novac, tot atunci. Cred ca l-am disperat pe Nicolae Cocârlea de la Radio 21, care avea o emisiune super misto – "Lipstick Traces" – în fiecare duminica noapte. Mergeam pe capul lui aproape de fiecare data, sa-mi puna muzica în eter. Si, într-adevar, punea electronice, ambient, chill-out, alternativ, industrial – stia sa selecteze foarte bine muzica. Am tot ascultat la radio acum, încercând sa prind ceva de genul asta si, în afara de "Selectro", pare cam liniste. Ma refer la radio cu emisie în eter, evident, nu la internet radio. Iar "Selectro" am înteles ca e într-o pauza mai mare. Oricum, nici nu mai am timpul de dinainte ca sa ascult radio…
În 1998 am început sa fac reclame, oricât ar parea de ciudat. M-am angajat la Holograf Advertising – studioul lui Tino Furtuna, unde am lucrat un an jumate. Acolo mi-am facut si ucenicia ca inginer de sunet. Erau si tot felul de alte proiecte. Initial încercasem cu Artan de la Timpuri Noi sa pornim Partizan împreuna. Eu eram foarte ocupat, între timp ma angajasem la Abis Studio (Castel Film) si nu aveam timp sa lucrez cu ei, desi mi-as fi dorit. Acum iarasi as fi vrut, când au reînceput Timpuri Noi sa cânte, sa pun si eu umarul, însa îmi dau seama ca e dificil… Nu poti sa-i obligi pe ceilalti din trupa sa-si faca programul în functie de programul tau de servici. Cu Artan si Dan Iliescu (un chitarist de exceptie, trebuie sa spun si eu) sunt prieten si cred ca ar fi iesit o chestie super misto. Din pacate, timpul meu liber este aproape nul, iar când te angajezi la o colaborare cu asemenea trupa de calibrul lui Timpuri Noi, nu se poate cu jumatati de masura. Cred ca cel mai bine e sa fac singur muzica, sa nu depinda nimeni de mine. Noaptea, daca am chef, ma scol din pat si trec la synth-uri. De altfel, fie vorba între noi, Timpuri Noi se descurca si singuri…

Dar cu artistii vizuali când ai început sa lucrezi?
Reniform e cu mine la Abis Studio, coleg de serviciu. Un tip foarte special, îmi place mult ce face. Tot trageam de el sa faca visuals sau un videoclip, dar n-a avut nici el timp… Suntem, de fapt, în aceeasi caruta. S-a prins si el cu reclamele. De asta nici n-a venit acum, la AVmotional 02. Pe Dilmana am cunoscut-o oarecum întâmplator. Vorbisem cu Mihaela Kavdanska, care mi-a recomandat-o. Si am întrebat-o: "Stiu ca faci visuals… Nu vrei sa îmi faci si mie la AVmotional 01?". Nestiind ce face si cum face… fiindca puteau sa nu-mi placa deloc. Din fericire însa, Dilmana face super visuals – mi-a placut din prima. Am mers "pe blind", fara sa vad nimic din ceea ce punea. Numai în timpul show-ului, mi-am dat seama cât e de priceputa, deci se poate spune ca a fost o întâmplare fericita. Cât despre AVmotional 02, ne-am gândit sa combinam ce face ea cu 3D-urile si 2D-urile lui Reniform. Si zic c-a iesit foarte misto. Priveam astazi niste filmari… Pâna aseara nu vazusem nimic, fiindca nu era nevoie. Dilmana stia deja ceva din muzica mea, îi dadusem un CD, si azi, când am vazut cum am evoluat împreuna, mi-a placut foarte. Nu m-a surprins, nu m-a mirat – era normal sa fie misto.

La ce evenimente ai mai fost?
Am evitat sa particip la prea multe, ca nu eram pregatit sa ies. Desi as fi putut… În Web Club pune absolut oricine, nu-i nici o problema. Îl cunosc pe Florin Marika, DJ cu state vechi în Web, si l-as fi putut ruga sa aranjeze asta. El ma chemase pentru un "Metropolis" la Atomic, fiind producatorul emisiunii, atunci când înca nu se transformase în ce este azi Atomicul… Am niste videoclipuri pe TV. Primul, în 2000, se numea "2D+4" si a rulat la "Club Bizzar"-ul lui Dobrica. Imaginea era a unui fost coleg de la arhitectura. Dupa aia, Abis Studio s-a gândit sa-mi faca alt videoclip drept cadou, regizat de Claudiu Bolchis. Un videoclip foarte special, filmat pe pelicula. În mod normal, asa ceva costa, dar din pacate, nu prea se da la TV, din moment ce contine nuditate… nu stiu. Nici muzica nu e prea vesela. Adica a rulat ceva totusi – eu l-am vazut de 3 ori pe MTV…
Despre ce vorbeam? Ah, da, evenimente… Le-am trimis unor baieti din Iasi, foarte interesati de muzica mea, un CD. Nu iesise de la mine din casa, dar am vazut ca vor într-adevar sa asculte, probabil si datorita clipurilor de pe TV. Raspunsul lor a fost: "Mai, tu ar trebui sa iesi în lume cu muzica asta". Si mi-am zis: "Hai sa încerc!". Mai ales ca Stefan Tiron avusese un eveniment: "Crash Landing", cu Dill si cu DJ Sniff (niste japonezi super tari), cu Alergische Platze, ElectroNVC. M-am dus si a iesit foarte bine. Si a început sa-mi placa sa ies. Si vad ca sunt multi carora le place ce fac. A urmat AVmotional 01 al lui Mika si Tiron. Împreuna cu Reniform, fusesem invitat de KF la Arad, unde, desi a fost putina lume, m-am simtit exceptional. Super oameni acolo. Asta (AVmotional 02) este a patra iesire a mea în lume, si o sa mai fie… Tiron mai pregateste niste chestii pe viitor, iar Kavdanska nu sta nici ea.

În general, pui muzica de pe laptop?
Aseara am facut live. Aveam pregatit un set de piese, însa am tinut la chestia de live: sa vada lumea ca misc ceva, nu ca stau si ma uit la scule. Fiindca am facut-o si pe asta… La AVmotional 01 stateam pe laptop si nu prea mi-a placut. Desi muzica si imaginea erau super ok, nu m-am simtit eu împacat cu mine. Nu stiu cât s-a simtit asta în sala, ca era cam întuneric. Deci, începând cu Arad, am încercat sa fac un live, atât cât se poate. Nu poti sa fac live total în genul asta de muzica, la câte instrumente am eu bagate acolo… Pentru ca eu nu fac noise – mi-ar fi mult mai simplu cu noise. Eu compun… Iar acolo am niste instrumente – or fi ele electronice, dar cânta niste note. Si n-am 10 mâini, n-am cum sa car 10 instrumente dupa mine – ar fi o problema de sunet extraordinara. Si atunci prefer un compromis: doua groovebox-uri pe care fac live si un laptop. Acolo era grosul, practic. Dar a fost live… nu am stat.

Faptul ca-ti vinzi muzica, facând reclame, îl consideri un compromis?
Da, asa e, dar fara compromis nu cred ca poti trai în ziua de azi. Acum câtiva ani nu mi-as fi imaginat sa fac vreun compromis. Dar din moment ce am o familie, sunt tata, am o fetita super dulcica si mai vine si un baietel, ma gândesc în primul rând la ei. Placerea mea ramane pe locul doi. Cine e parinte, stie…

Crezi ca exista limite între care se încadreaza muzica industriala?
Totul tine de un anumit feeling. Am ascultat si soft industrial, ambient industrial… se pot întrepatrunde. De fapt, mesajul transmis prin acea muzica îti da esenta muzicii în sine. Poate fi o muzica linistita care sa fie mult mai agresiva decât una agresiva "fizic", daca ma întelegi. Adica sa loveasca punctul ala sensibil, dar fara violenta. Multi spun despre Ministry c-ar fi industrial, ori Ministry un soi de heavy-metal spre punk foarte exact. Patru pe patru. Ieftin. Si atunci Einstürzende Neubauten ce sunt? Swans la început ce mai sunt? Pai când faceau astia industrial, avea cineva curiozitatea sa asculte Ministry? Te apuca râsul ce muzica facea Ministry în '85, ca existau si ei atunci… Si Skinny Puppy existau, dar erau electro-industrial pe bune. Totusi, Ministry au scos cei mai multi bani din cuvântul "industrial", iar Rammstein le sunt urmasi. Nu cred ca ai putea sa fixezi niste bariere exacte. Eu am un fix cu formatia Cocteau Twins. Îmi plac mult. Sunt piese pe "Treasure" si pe "Garlands" – primele albume – super industrial. Cel putin ca feeling si ca o anumita parte din instrumentatie. Toti stiu de ultima parte a celor de la Cocteau Twins, si partea din Massive Attack a lui Liz Frasier cu "Teardrop", una foarte soft. Deci toata lumea zice ca-s o trupa soft, când nu e deloc asa. Nu trebuie privit la suprafata. Daca asculti doar o cutare parte dintr-o piesa, nu-ti spune nimic despre ceea ce vrea sa exprime trupa aia. Iar MP3-ul cred ca a facut un mare deserviciu muzicii, pentru ca nu mai ai rabdare sa asculti. Nu ti-a placut o parte, treci la urmatoarea. La caseta, de exemplu, trebuia sa asculti pâna la capat si întelegeai ceva din mesaj. Acum îi dai skip. Personal, am trait perioada casetei din plin. Aveam cu sutele. Jumate din ele au disparut. Le caram cu mine peste tot. Parca eram nebun, le aveam la mine tot timpul. Iar MP3-ul e parca pentru plictisiti. Nu mai vor, li se da foarte mult, trebuie sa selecteze si nu mai au rabdare. Sunt foarte multi artisti si efortul de a cerne si discerne e prea mare în lumea asta, care se misca cu o asa mare viteza. Mare noroc sa fii si valoros, si apreciat. Criteriile valorii au cam luat-o razna. La o piesa, mai ales în zona muzicii experimentale, conteaza foarte mult constructia. Poate sa înceapa într-un fel si sa se schimbe subit. În cazul asta, trebuie sa te treaca prin niste stari si se poate întâmpla sa loveasca la un moment dat. Daca nu treci prin starile alea, piesa îsi pierde din valoare. Are o constructie, care e fragila si, daca o misti, se darâma. În rest, si eu downloadez, ca toata lumea, si fireste ca nu mi-ar place sa fi semnat cu un label, iar 99% din veniturile destinate mie sa mearga pe apa sâmbetei. Dar, din moment ce si eu o fac, nu am dreptul sa zic nimic.

Pe de alta parte, downloadând, lumea aude de tine si astfel atragi mai mult public la un concert…
Da. De fapt, asta cred ca e ultimul trend. Pe album, oricum, e altceva decât ce se face în concert. CD-ul ajunge la toata lumea si omul si-ar putea pierde interesul pentru live. Iar grosul vine din live. Si asta se întâmpla afara acum…

Te-ai gândit vreodata serios sa scoti la un label?
M-am gândit, dar din lipsa de timp am tot amânat asta, crezând, din nou, ca nu sunt pregatit înca pentru a iesi afara. Afara, pentru ca aici nu scoate nimeni chestii de genul asta, desi acum parca încep sa apara. Am ajuns totusi la un anumit punct, acum un an de zile, când mi-am reascultat piesele vechi si mi-am dat seama ca multe dintre ele sunt mult mai misto decât altele aparute între timp… si care erau lansate de labeluri. Si mi-am zis: "Ia uite mai, ce am ratat si ce am pierdut eu timpul asta aiurea!". Ma rog, între timp am acumulat experienta, mi-am cumparat scule, din reclame. Pentru ca eu asta fac de sapte ani: muzica pentru reclame, si tot ce tine de sunet la o reclama. Am foarte multe din astea, dar nu vreau sa mai vorbesc despre ele acum… Le stiti de la TV.

De unde "Brazda lui Novac"?
Initial, de la numele cartierului unde locuiam în Craiova. Partea frumoasa este ca am gasit si o legenda legata de numele asta. Cica, demult, tare demult, ar fi existat un urias. Novac. Dar un urias de urias, cu un palos de palos, pe care numai el putea sa-l ridice, normal. Si s-a suparat el într-o zi si a lovit pamântul cu palosul, de a tras o brazda din Turnu Severin pâna în Ucraina. Cam asta e, în mare. Interesant lucru, astazi se vede din satelit o formatiune geografica, cu întreruperi de câtiva km, din vai si dealuri, ce corespunde descrierii legendei.

Cum te-ai simtit la AVmotional 02?
Exceptional! Pai cum sa ma simt între prieteni? Si într-un loc unde lumea se simte bine si unde îi cunosc pe toti aproape? Si unde cam toti au o viziune comuna despre arta? Foarte bine. A, stiu ca a fost putina lume, dar am trecut repede peste asta… Am baut cafeaua dimineata cu Mlada Fronta si ne-am schimbat pareri tehnice, caci Remy e synthman ca mine si mai are si un studio plin cu synth-uri analoage, asa ca am avut ce vorbi… Da, am fost super câstigat. Cine nu a venit? A pierdut… Nu doar pe Mlada Fronta, ci si pe toti ceilalti care au performat mai bine decât pâna acum. Chiar si Brazda Lui Novac a fost mai bine. Daca se poate mai bine. Glumesc, evident… O sa vedeti la AVmotional 03 ca se poate.

Ce artisti îti plac de la noi?
Gojira, Yvat, ADSR, SelfMadeMusic, Makunouchi Bento, Dyslex si ar mai fi… Nu mi-i amintesc acum pe toti. Dyslex s-a jucat azi cu fierestraul ala, dar am ascultat albume de-ale lui foarte bine puse la punct. Noise-industrial cu cap. Ma rog, probabil ca a si vrut sa demonstreze ceva cu fierastraul… Iar de afara nu am renuntat niciodata la Cocteau Twins, Swans, Autechre, Smiths, DCD, Kraftwerk. Astia sunt mai de suflet si au trecut testul anilor, pentru mine… Oricând ascult cu mare placere. Sunt la un alt nivel, evident. Ma refer numai la underground acum.

Doua vorbe de încheiere pentru 4Elemente
Va urez sa faceti review-uri la AVmotional 75, când eu si toti ceilalti vom fi în bastoane si nu o sa vrem sa-i mai lasam pe tineri sa se afirme, iar lumea o sa arunce cu rosii ca nu mai renuntam odata, cam ca Gica Petrescu. Atunci probabil ca se vor inventa niste interfete neuronale si vom face direct live din creier, fara sa miscam un deget.

 

Dilmana

De ce facultatea de pictura si de ce Bucuresti?
De ce pictura? Asta fac de când ma stiu, mult înainte de gradinita, desi pe vremea aia, la vreo 4-5 ani, n-o numeam pictura. Bucuresti… fiindca am primit o bursa de la minister. Exista o conventie între Ministerul Educatiei din Bulgaria si cel din România pentru schimb de studenti. Aveam bursa de 60DM pe luna, adica în jur de 35$.

De ce ai preferat sa râmai în România?
Sincer, n-am vrut neaparat sa ramân. Eram sigura ca dupa anul 3-4 o sa plec. Nu neaparat înapoi în Sofia, ci oriunde. Dar uite ca nu s-a întâmplat. Dupa prima luna în Bucuresti, ziceam deja ca sunt acasa, spre disperarea mamei mele. Am "crescut" în România. Aveam 19 ani când am venit. Ma simt ca acasa si, mai ales, toti prietenii mei sunt aici. Si se pot face multe lucruri noi.

Care a fost traseul de la pictorita la artist vizual?
De la pictura, prin curiozitate, la experiment. Sunt mai multe trasee. La un moment dat îti dai seama ca exista lucruri ce nu pot fi exprimate în pictura. În anul 3 am facut un performance. Au urmat mai multe proiecte, între obiect si instalatie, apoi mai multe proiecte cu foto… si asa am ajuns si la video. Clar, dupa ce îti iei un computer acasa (ce vremuri) ti se mai schimba perspectiva. Înca mai cred ca atunci când combini forma, culoarea si sunetul, obtii maxim de impact.

Zi-ne povestea performance-ului din anul 3…
O chestie cu niste carti, care erau, de fapt, sticle de bere. Am facut o biblioteca si am chemat toata facultatea sa citeasca. Era la misto si atunci nu stiam ca în România exista o expresie legata de "citit". La diploma n-am avut lucrari de pictura, doar niste chestii pe servetele, de au înnebunit profesorii mei. La master am avut printuri cu beculete, lumini si alte obiecte iar, în sfârsit, "lucrarile" le-am scos si în statii de autobuze.

Când te-ai decis serios sa devii artist vizual?
Artist vizual esti de când te ocupi cu vizualul – nu trebuie sa faci video ca sa fii. Afara, foarte multi pictori se numesc artisti vizuali, tocmai din acest motiv. De VJ-ing ma ocup numai de un an.

Cu ce muzicieni ai colaborat pâna acum?
Între producatori, am stabilit un parteneriat cu Brazda lui Novac. Între DJ – cu Marika. Altfel, am pus la diverse chestii, dar fara o colaborare serioasa: la Shusha Night pentru Sunday People, apoi pentru Trigga, DJ Tonicka (care mi-a placut foarte mult), pentru niste englezi super tari la Brasov, pentru Suie Paparude, Electric Brother… în Bulgaria. Dar astea n-au fost discutate înainte.

Crezi ca România e un teritoriu mai propice decât Bulgaria pentru muzica electronica si artistii vizuali?
Nu. Se întâmpla destule si în Bulgaria. Adica, nu cred ca sa fie "mai" în România decat în Bulgaria. Desi, în ultimele câteva luni, asistam la un "boom" de oameni preocupati de visuals si DJing. Ceea ce este foarte bine!

Care ar fi nivelul maxim ce poate fi atins de un VJ în România?
Nu exista nivel maxim, doar etape de depasit. Ca artist vizual întotdeauna ai tentatia sa încerci altceva. Pentru a atinge orice nivel, cred ca trebuie sa lucrezi neaparat cu un producator sau DJ, sa-l cunosti deja foarte bine – adica sa cunosti stilul lui de lucru, de mixat, sa stii exact ce vrea el sa transmita. Daca vorbim de partea vizuala, mereu luam si muzica în ecuatie. VJ-ing e una, iar facut videoclipuri la o piesa e altceva. VJ-ing-ul se asociaza mai mult cu notiunea de LIVE. Poti sa ai deja un concept clar, facut în avans, însa, pâna la urma, totul depinde de muzicianul pentru care lucrezi. Probabil ca nivelul maxim atins ar fi sa intri atât de bine sub "pielea" producerului/DJ-ului, încât muzica si imaginea sa mearga mâna în mâna. Si daca iese ceva original, se poate oferi sub forma de concerte, DVD. Iar daca se si cumpara... Eheeeeeee!

Ce soft folosesti pentru proiectii?
Resolume e ok. Am mai folosit si mixer, dar nu-mi plac neaparat efectele. Conteaza mai mult continutul. Cred ca sunt un fel de VJ conceptualist – conceptual VJ.

De unde te inspiri pentru materialele video?
Din materiale facute de mine, chestii obisnuite, filmate însa în asa fel încât sa para altceva. Si din documentare… În principiu, caut ceva concret si, daca nu am cum sa-l obtin, daca nu pot sa-l fac singura, caut pe net. Prefer sa ma joc cu combinatiile între elemente, decât sa ma bazez pe un singur element. De exemplu, caracatitze si blocuri, rechini pe strazi…

Planuri de viitor?
Sa fac copii si sa gasesc un tata dragut. Ca VJ, tare îmi doresc sa fac ceva dedicat unui singur producer/DJ (ceea ce a început deja) si sa fiu multumita personal de ceea ce fac. Iar asta e mare lucru. De obicei, sunt foarte critica. Sa fie totul, cap coada, productia mea. Eventual, sa colaborez cu înca un visual artist pe partea de animatie si sa fac mai degraba video pentru muzica decât visuals. Visuals e mai mult pentru "fun". Vreau sa regizez ceea ce fac. Se iveste un eveniment muzical în toamna unde o sa vina un bulgar. Un muzician-fenomen.