Sirnaville Arts & Crafts Festival

Scris pe 27.08.2009 de Alexandru Tzele

Sirna (de fapt se citeste Shirna) este un sat situat intre comuna Ciolpani si Puchenii de Jos, in judetul Prahova, la o aruncatura de bat de DN1 si 40 kilometrii de zgomotosul Bucuresti. Noaptea, din masina, exceptand padurile dubioase si drumul serpuit, satul se vede ca orice alta localitate din mediu rural din Romania. Tacuta, pipernicita si, cel mai probabil, infestata cu saracie, batranete si probleme sociale. Dar nu tratarea acestor probleme este scopul acestui articol. La marginea acestui satuc, pe un aerodrom imens, s-a desfasurat in perioada 14-16 august festivalul de arte & mestesuguri Sirnaville - Sirnaville Arts & Craft Festival. PR-ul organizatorilor si afisul festivalului desfasoara in fata privitorului o simbolica boema, in pas cu tendintele elitelor urbane actuale intregului eveniment. Libertate in "mijlocul lui nicaieri", respect pentru natura si promovarea ecoturismului, muzica buna si la moda, sporturi extreme, cascadorii aviatice, preturi acceptabile la mancare si bautura, apa curenta si camping pazit. Fara indoiala, inca de la prima editie, Sirnaville si-a creat propria identitate si propriul sarm in randul festivalelor autohtone. Ce sa mai, pare la fel de "nisat" si personalizat ca Stuffstock-ul din Vama Veche sau Summer Jam-ul organizat de Hades Records. Pe langa asta, festivalul are sanse foarte mari sa devina si mai popular tinand cont de faptul ca "afara" sunt foarte gustate genul asta de manifestari in pustietate. Asadar, sa ne cresti mare Sirnaville !

Vineri 14.08.2009

De pe sosea, se vad multe reflectoare si lumini. Sirnaville seamana cu Area 51, iar imprejurimile sunt leite Nevada. O Nevada verde, noaptea. In fata intrarii, mult praf si masini care ba pleaca, ba se intorc. Colcaie in jurul meu de rechini locali, albi, negrii, gri, creoli. Unii zdrentarosi, altii imbracati cu hainele de duminica, cu priviri lacome, sunt curiosi de ce se intampla inauntru si vor, bineinteles, sa intre, sa batjocoreasca, sa jefuiasca, sa arda recoltele si sa otraveasca fantanile. Sau poate exagerez. Transpir ca un porc si tin lipit de mine izoprenul. Nu ma simt confortabil afara, cu atatia ochi dubiosi atintiti asupra mea. Sau poate sunt doar paranoic. Ma simt ca-n "Fear and Loathing in Las Vegas". Trec pe taramul celalalt, gratie badge-ului si celor doua bratari de identificare. In aceasta "tara a minunilor" se desfasoara un adevarat spectacol de circ, intunecat si zgomotos ca un pod de tara peste care trece la miezul noptii un tren. Jonglerii cu popice, poi-uri inflacarate, sclipicioase sau fosforescente, freesbee-uri si badminton. Zambete si alternative fashion - nimic altceva decat masti frivole. Nu m-ar mira sa-l zaresc pe Iepurele Alb pe-aici pe undeva. Ce sa mai, e o altfel de lume, dintre cele mai libertine si in cautare de senzatii tari. Nimeni nu a venit aici sa manance fursecuri si sa bea limonada, asta e clar.

In timp ce imi montez cortul ascult Blazzaj. Trupa timisoreana infiintata de Eddie Neumann canta la aproximativ 400 de metri distanta de mine. "Jazzalb" funky si revoltat cantat de Tavi Horvath si ai lui: Mersul trenurilor, Soldatii de funk, Mai mult, Macadam.  Blazzaj incheie in jurul orei 1.00. Publicul cere prelungiri, solistul canta cot la cot cu multimea, cei din gloata blazata se misca timid, aclama in schimb puternic. A fost Blazzaj.

In varful macaralei, pe platforma metalica se aud chiuituri... de oameni speriati. Se intampla de 10 minute. Sunt cocotati pe platforma si refuza sa faca saltul in gol. Situatia se transforma in tanar si nelinistit. Sau mai degraba in tanar si lesinat de frica. N-au sarit pana la urma. Franghia ii lasa usor in jos, pe pamantul sigur, infranti de propria lasitate.

Suie Paparude incepe la 01.22. Dobrica e cel mai activ personaj pe o raza de 2 kilometri. Nu isi arata deloc varsta, bea whisky cu un curaj studentesc si traieste fiecare particica din muzica pe care o canta. N-are rost sa insirui nume de piese, toti le stiti.  Sunt hiturile cu care a crescut nenorocita asta de generatie de dupa ’89. Noua piesa Suie Paparude se cheama Soundcheck, despre care Bean ne anunta ca in urma cu cateva zile i s-a filmat si un videoclipul. Pica sunetul. Dupa spusele lui Bean, s-a scurs niste whisky in laptop. S-a defectat masinaria si sunt nevoiti sa intrerupa concertul. La scena cealalta, de drum and bass, dubstep si alte genuri urbane inrudite, presteaza cuplul AnonimTM - Dudu si MC Tina. Din pacate prea putina lume ca sa raman aici.

Ne intoarcem, asadar, la main stage. La 02.44 apar The Amsterdams, insotiti de probele de sunet. Publicul e putin si usor malitios. Alarma falsa, prejudecatile mele sunt total eronate. The Amsterdams canta frumos si reusesc sa puna publicul pe topait: Chased by the housewifes, Apple, Laika si alte piese de pe primul album al trupei - Adolessons. Undeva pe la 4 fara 10 The Amsterdams inchid pravalia. Basca un bis.

Sambata 15.08.2009

Dupa-amiaza zilei de sambata ma prinde in drum spre padurea din apropiere. De la un km jumatate distanta, Sirnaville se vede ca o colonie izolata de pe luna. Cele doua igluri albe si macaraua dau senzatia unui avanpost selenar de genul schitelor 3D realizate de cei de la NASA. Imaginea futurista a complexului estival se topeste usor si lasa loc toropelii din jur. E linsaj termic. Si nu e nicio nenorocita de umbra in desertul asta verde pe o raza de 5 km la ora 15:00. Oare o sa supravietuiesc arsitei? Oare boxele s-au topit si oamenii au ars? Ce e cu linistea asta cumplita? Unde-s ospetele din povesti, menestrelii, petrecaretii? Au ramas la ora asta activi doar saritorii din varful macaralei? Padurea e de nepatruns, ne intoarcem sleiti de puteri in Sirnaville, sigur are ceva bun de oferit. Au inceput workshopurile in cele doua corturi albe. Un mosulica ii invata pe urbani sa faca oale de lut. Alti 20 de oameni privesc cu gura cascata miscarile de maini si picioare ale maestrului popular. In celalalt cort, mai mare, se aud sunete de spray. Cand intru ma loveste un miros puternic de aerosol. Atmosfera e irespirabila. Dar trebuie sa imi fac datoria. Cateva tipe stau intinse pe jos si molfaie in maini cocoloase de pamant. Le intreb daca sunt greu de facut figurinele respective. Imi spun ca nu. Ma mai informeaza ca trebuia sa te inscrii la workshop ca sa poti manevra huma. Se mai gasesc si tricouri "Do it yourself", pe care poti imprima toate porcariile care iti trec prin cap. Ies. La alt cort, se vand bijuterii handmade, de la diverse "case de moda" independente. Suna pretentios, stiu. E prezenta si revista de aviatie "Pilot" cu un stand, de la care poti cumpara numere mai vechi ale revistei si machete de avioane romanesti sau nemtesti. Cu 20 de lei poti avea propriul MIG in sufragerie.

Stau intins in amiaza mare pe iarba si ma doare gatul de atata privit in sus. Macaraua bungee are clientela doldora azi. 100 de lei aventura de 5 minute, sa tot fii macaragiu. Pe la 18:00 incepe demonstratia aviatica. In fata hangarelor aflate la 400 metri distanta de gardurile ce imprejmuiesc batatura festivalului e trasata o linie de oameni. Se zboara in doua reprize a cate 20 de minute. Motoare zgomotoase, acrobatii aeriene, comedie aviatica. Trec pe langa grupul de pasionati de avioane. Ii recunosti usor. Nu sunt imbracati de la Converse sau Pelle Pelle, nu fumeaza iarba si nu rezoneaza pe muzica celor de la The Amsterdams. In schimb, au machete care planeaza foarte frumos in aer si niste telecomenzi imense. Un avion atinge cu fumul sau cenusiu firele de iarba din apropierea mea. Un entuziast rage exasperat: "Pute a meserie, tata, a meserie !" Si chiar era meserie - Zoltan Veres fiind pilotul care isi facea cu atat profesionalism insarcinarile slujbei.

Aria Urbana incep la undeva pe la 20.00 cu piese de pe Urbanofonica. Atmosfera lejera de stat pe iarba. La 20:43, isi fac aparita cei de la Snails. Tocmai venisera din Chisinau, "cel mai frumos drum ever" dupa cum s-a confesat solistul. Acelasi palc anemic de miscatori de membre. M-am dat ceva mai la distanta. In coltul din apropierea macaralei e proiectie de film. Intuiesc ca ar fi vorba de festivalul NEXT.

La 21:45 pe scena mare canta o trupa a carei nume nu-l stiam. Dar trupa asta necunosuta (la momentul conceperii notitei) mi-a placut cel mai mult dintre cele care au prestat rock alternativ la Sirnaville. Au echilibrat foarte bine zacusca, melajul de genuri muzicale. Au si campanie impotriva folosirii animalelor in circuri. Au si muzicuta bonus. L-au avut invitat pe scena si pe Marius de la The Moods, un pustan energic, cu vocea ascutita. Trupa se numea Kumm si au incheiat la 22:30. Jos palaria!

The Pixels la 23:10. Ne-am dat dracu', astia au si proiectii video! In scurt timp mi-am dat seama ca ma plictisesc ingrozitor. Ma intorc in coltul filmelor de la NEXT. Ruleaza Marilena de la P7 l-am vazut de 4 ori si tot il aplaud. Mi-a atras atentia un scurt-metraj - Lampa cu caciula - despre saracie si televizoare vechi.

00:19 - urmaresc Urma. Ii urmaresc destul de bine pe baietii si fata. Si in jurul meu se vizioneaza la fel de tihnit. Doar putina zapaceala in primul rand. Piesa in prima auditie, se numeste Selfish motherfucker. Pun pariu ca le-ar fi rusine sa faca o piesa cu injuraturi in romana. Solistul e prea de bun simt, si-a cerut scuze nevestei ca a dansat cateva minute pe scena cu Catrinel, prezenta feminia a trupei. Tobosarul, care se pricepe si la cantat, anunta noul single, Terminus. La 01 :22 cei de la Urma isi iau la revedere. Aud asta de la cinema-ul in aer liber unde ruleaza Nunta lui Oli. Stau intins pe iarba si ascult ultima piesa cantata de Urma - You can buy me with a cofee - bineinteles.

Ora 2.00 - L’orchestre de roche. Astia ar trebui sa fie pe gustul meu, pe langa instrumente reale mai au si tot felul de samplere, laptoape, nebuneli. Mda, nu e tocmai ce asteptam. Asta nu inseamna ca altii nu se pot distra in jurul meu. Cortul e destul de aproape si ma cheama. Se adoarme bine pe L’orchestre de roche.

Duminica 16.08.2009

Duminica dimineata, in ultimele ore ale mele la Sirnaville, e mare harmalaie in campus. Se strang corturile, se ocupa pana la refuz dusurile. Eu beau o cafea cu lapte la canapele, oamenii se plimba de colo pana colo in jurul meu, o tipa vinde prajiturele cu fructe langa mine. La o masa alaturata cativa tineri pun la cale arderea pe rug a Sistemului exploatator de tip capitalist la cateva sticle de Pepsi si Fanta. Era firesc ca socialismul si anticorporatismul sa fie la moda aici, la Sirnaville. Duminica seara mai erau cateva evenimente interesante prin Sirnaville dar orasul mi-a ordonat sa revin mai devreme de 18:00 in casa sa. Nu am regretat ca am venit, nu am regretat ca am plecat. Frumos si trecator ca o ploaie de vara.