Festivalul International de Jazz Garana 2009

Scris pe 03.08.2009 de DJ Strike

"Jazz-ul e nebunie curata!". Avea sa-mi dezvaluie "domnu' doctor", in a carui vila am stat pe durata Festivalului International de Jazz de la Garana. Si desi nici unul dintre participantii sau artistii prezenti in Poiana Lupului la jumatatea lui iulie 2009 nu au venit legati fedeles in camasi de forta, vorbele rostite de gazda noastra s-au dovedit a fi adevarate.

Vineri 17.07.2009

Spre deosebire de anul trecut, in acest an am ales sa nu mai stam la cort ci sa optam pentru cazarea la una din putinele vile din Garana. Putine si scumpe, dupa cum se stie. Am ajuns in Garana cu mult inainte sa se dea oficial startul asa ca am avut timp berechet in a inspecta pe indelete music ranch-ul. Oferta de la tarabe era aceeasi ca in anii trecuti: carne (de diferite origini, sub diferite forme) la gratar, bere, vin, ceai precum si materiale promotionale oferite de Jazz Banat. Deschiderea era programata pentru ora 19.00 insa lucrurile s-au lasat asteptate. In acest rastimp am avut ocazia sa-mi intalnesc cateva cunostinte mai vechi - colegi din facultate, oameni pe care nu-i mai vazusem de mult timp si sa ne intidem la povesti. O atmosfera foarte prieteneasca se instalase in cel mai mare telechi din Wolfsberg dar si una destul de tensionata. Miile de oameni ajunse la Garana batusera sute de kilometri pentru a asculta cateva ore bune de jazz si acum asteptau mai bine de doua ore. Atmosfera a mai fost dreasa de Mosu' (Florian Lungu), care impreuna cu principalul "vinovat" al festivalului - Marius Giura si-au luat sarcina ca si in anii trecuti de a prezenta evenimentul.

Cei care au deschis oficial festivalul au fost membri grupului Andrzej Jagodzinski Trio care au interpretat mai multe compozitii apartinand lui Chopin in maniera jazzeistica. Un inceput calm si linistit ce a uns inimile celor veniti la munte direct din agomeratia urbana. O data ce polonezii si-au incheiat setul ma asteptam ca lucrurile sa se deruleze ceva mai repede. A urmat o pauza generoasa in care am descoperit ca numarul grupurilor sanitare a fost suplimentat fata de cele de anul trecut, evitandu-se astfel cozile. Undeva in jurul orei 23.00 au urcat pe scena Jazz de Necaz - "un super grup al celor mai talentaţi tineri muzicieni din ţară noastră" dupa cum au fost prezentati si care au aparut in urmatoarea formula: Lucian Nagy (sax), Tavi Scurtu (tobe), Victor Miclaus (bas), Sebastian Spanache (pian), Dan Bozzo Mitrofan (chitara) şi Maria Chioran (voce). Din ce am auzit mi s-a parut ca ori grupul nu functioneaza de foarte mult timp impreuna ori interpretii nu comunica foarte bine. In plus ma asteptam sa vad si sa aud mai mult din ce poate sa faca Tavi Scurtu la tobe insa se pare ca in prim plan de aceasta data au fost cuplul Maria Chioran si Lucian Nagy. A urmat o noua pauza de aceasta data si mai lunga ca durata decat prima, timp in care organizatorii au avut de furca cu alimentarea scenei cu energie electrica. Norvegianul Terje Rypdal si colegii sai si-au instalat instrumentele cu putin inaintea orei 1. Nu am apucat sa-i vad intreaga reprezentatie pentru ca oboseala acumulata de-a lungul unei saptamani de munca isi spunea cuvantul. Ulterior am alfat ca i-am pierdut si pe elvetienii lui Nik Bartsch, care reprezentau unul dintre highlight-urile primei zile.

Sambata 18.07.2009

Dupa amiaza celei de-a doua zile de festival ne-a surprins in cautarea unei mese calde si a unei privelisti incantatoare. Asa am descoperit pensiunea "Sus in Sat". Dupa cum ii spune si numele, pensiunea e situata in varful dealului pe care se intinde satul Garana. Urcusul anevoios pana la pensiune isi merita tot efortul, rasplata venind sub forma unei beri nefiltrate reci si a unei porti savuroase de ciolan la ceaun. Nu mai vorbesc de panorama cu dealuri si vai servita pe terasa restaurantului si care te indeamna numaidecat sa intrebi la receptie daca mai au locuri libere la pensiune.

Spre seara eram din nou in poiana, incarcati cu energie si cu multa cafea, determinati sa stam pana la final. Celor de la Platonic le-a revenit sarcina de a declara deschisa ce-a dea doua zi de festival. Grupul infiintat de chitaristul Nicu Patoi a beneficiat la Garana si de aportul muzical al lui Berti Barbera. Un recital ce a dus mai mult inspre fusion, decat inspre jazz si care a facut deliciul amatorilor tehnicilor de interpretare la chitara. Au urmat Bega Blues Band & Friends, o alegere nu foarte inspirata - chiar daca trupa a mai fost prezenta si in trecut la festivalul din Semenic - mai ales ca mare parte din repertoriul lor a constat in cover-uri interpretate cu stangacie. Spre deosebire de prima seara, lucrurile au mers ca unse, fara pene de curent sau intarzieri. Mult asteptatul John Ambercrombie a urcat pe scena in aplauzele a aproape 10.000 de oameni. Chitaristul american a dat dovada de o eleganta aparte - asa cum ii sta bine unui virtuoz reprezentant al jazz-ului clasic - chiar si in momentul in care atmosfera si publicul din Poiana Lupului au fost deranjate de prezenta Elenei Udrea. O data cu incheierea recitalului lui Ambercrombie natura s-a dezlantuit. Oamenii au inceput sa alerge care-ncotro, unii inspre corturi, altii la masini, cei mai norocosi adapostindu-se la terasele acoperite din incinta ranch-ului amenajate pentru artisti si sponsori. De pe scena, organizatorii impreuna cu cei trei componenti ai trupei norvegiene Helge Lien priveau neputinciosi la furtuna de afara. Am reusit sa gasim adapost pe una din terasele acoperite, insa ploaia nu a contenit si dupa doua ore de asteptare ne-am luat inima-n dinti si umbrele in mana si am razbit prin furtuna care parea sa nu se mai opreasca. A doua zi dimineata aveam sa aflam ca Helge Lien sustinusera un concert memorabil in fata unui public de cateva sute de persoane, unii dintre ei uzi pana la piele - undeva in jurul orei trei dimineata. Daca asta nu e nebunie curata atunci nu stiu ce e.

Duminica 19.07.2009

Gazda noastra ne promisese un pranz pe cinste, asa ca nu am mai urcat dealul la hanul "La Rascruce" sau la restaurantul pensiunii "Sus in sat" pentru a servi o masa calda. Am incins un foc strasnic pentru a ne ospata cu supa, fripturi, mici si ciuperci proaspete (tocmai ce plouase, asa ca se gaseau din belsug) la gratar.

Asa cum era de asteptat, dupa ploaia cazuta in noaptea de dinainte, ziua de duminica s-a dovedit ceva mai racoroasa insa lipsita de precipitatii. Publicul se mai risipise, unii plecasera deja spre casa - o parte pentru ca a doua zi era luni, o parte pentru ca furtuna le ravasisera corturile. I-am remarcat in multime pe Catalin Stefanescu (un om garantat 100%, venit la festival cu toata familia), Alexandru Andries (devenit un "garanean" prezent la mai toate editiile festivalului), Mircea Baniciu si Adriana Babeti. Misi Farcas Band au deschis ultima seara a festivalului cu un set foarte potrivit pentru o dupa-amiaza de duminica, cand lumea se relaxeaza la un pahar de tarie. Au urmat Trigon - o trupa dedicata etno-jazz-ului care a smuls ropote de aplauze si ovatii de la cei prezenti, care s-au simtit mai aproape de moldovanii de pe scena dupa ce acestia au inclus in interpretarilor lor mai multe pasaje din folclorul romanesc. Insa o magie ciudata avea sa se reverse asupra Garanei o data cu intrarea pe scena a lui Petter Nils Molvaer. Atmosfera creata de trompetistul norvegian a fost una feerica, de factura romantica, inspirata de "hamada" (cuvant din limba araba, ce se traduce prin "mort, apus, lipsit de vigoare" si de altfel numele celui mai nou album al lui Molvaer). Am fost martorul unuia dintre cele mai cinematice, eclectice si avangardiste interpretari din istoria festivalului de jazz de la Garana - in care sunetul "alterat" al trompetei, dublat mai apoi de synth-uri s-a impletit cu visuals-urile si jocul de lumini pentru a crea un adevarat spectacol ce ar fi putut dura toata seara. Ca si anul trecut, penultima reprezentatie din cadrul festvalului a fost si cea mai de efect. Postludiul a apartinut cvartetului austriac condus de Ulrich Drechsler care a strans in fata scenei publicul degajat si dornic sa topaie si sa se distreze. Exotismul reprezentatie a fost dat de prezenta un dj turntablist - DJ Zuzee - care a asezonat cu scratch-uri piesele de pe ultimul album al grupului - Fortune Cookie.

Daca anul trecut plecam din Garana mai mult decat multumit, in acest an am lasat in urma cel mai cultural sat din Semenic cu un sentiment confuz. Sunt sigur ca editiile ce vor urma se vor dovedi la fel de inspirate si vor aduce la fel de multe elemente de noutate ca si cele precedente. Poate o a doua scena?

Garana International Jazz Festival 2008

21.07.2008

Vara asta - 2008 - am ales sa merg la jazz. La Garana. Pentru ca e la munte. Pentru ca e mai "chill" (a se citi si racoros). Pentru ca e mai cu "jazz" (ma intelegi?) decat alte evenimente [citeste]

Data: 17-19.07.2009

Locatia: Garana, Muntii Semenic