Festivalul DeLaHoya 2005

Scris pe 04.07.2005 de Nevrotik

DeLaHoya, aceasta Mecca a ascultatorului român de muzica techno, se vede ajunsa la cea de-a noua editie. Publicul fidel festivalului desfasurat pe meleagurile clujene va fi stiind ca acesta se întinde pe durata a 3 zile, dintre care cea mai atractiva este cea de-a doua, adica "open air"-ul propriu-zis. Atunci au loc manifestari la 2 scene: una orientata spre techno si alta catre breakbeat/drumandbass. Anul acesta însa, lucrurile s-au schimbat radical, amândoua scenele fuzionând în genuri muzicale. Motivul schimbarii, precum si proportiile promovarii fiecarui gen în parte sunt calcule ce numai organizatorii le pot descurca.

Si noutatile nu se opresc aici. Tot începând de anul acesta, festivalul si-a extins orizontul prin înglobarea unei expozitii dedicate imaginii si sunetului experimental, denumita "Masinile Timpului". Desfasurata într-un spatiu mai restrâns, la subsolul Universitatii Sapientia, expozitia îsi dorea "exemplificarea si critica viitorului într-un spatiu interior si exterior". Nu mai fusesem pâna atunci în locatia cu pricina si am ramas surpins sa-i descopar arhitectura foarte interesanta, aproape labirintica, împreuna cu întregul arsenal de spoturi luminoase ce puneau în valoare lucrarile expuse pe peretii incintei. Explicatii si amanunte am aflat de la Stefan Tiron, curatorul evenimentului, co-organizator a mai multor evenimente de gen din tara. Alaturi de el, responsabili în special de partea vizuala, se mai aflau Otaku – motorul comunitatii manga din România – si Agnes Lukacs, cel mai cunoscut artist vizual feminin din Cluj. În rest, lansarea s-a bucurat de un public neasteptat de numeros. Curiosii au putut asista la demonstratia "masinistilor" si a ofertelor lor dintre cele mai variate: de la fanzine, stickere, t-shirts, afise si picturi, pâna la jocuri PC sau inserturi video. Robotii din fanzine-ul "Mecha Revolution" – orasul viitorului în viziunea lui Dragos Botezat – sau transformarea personajului Jedi ("Star Wars") prin suprapunerea unor secvente video realizate de Ciprian Homorodean au fost doar câteva dintre exponatele vernisajului. Întreaga atmosfera futurista era animata de sound-uri specifice, metalice, precum si de câteva reprezentante Kent (sponsorul principal al festului) – un brand a carui imagine este tot mai frecvent asociata cu viitorul, anticipatia, science fiction, etc… "Masinile Timpului" mi-a reaprins dorinta copilareasca de a citi "De la pamânt la luna", amintindu-mi totodata de emisiunea lui Alexandru Mironov difuzata pe TVR, înainte de "Star Trek"…

Dar sa revenim la oile noastre… Startul muzical se da vineri, dupa formatul clasic: doua party-uri în doua cluburi: Kharma si After 8. Cum nu m-am simtit destul de "glamour" pentru Kharma, am optat pentru seara "underground" din After 8 – un club din zona centrala, undeva în spatele complexului Sora. Spatiu suficient, decor afrodisiac (rosu aprins), multe boxe (cam 3000W) si preturi putin peste bugetul clujeanului de rând. Sosit la fata locului dupa orele 23, constat ca sunt printre primii. La pupitru, Quezar (Cluj-Napoca) se ocupa de warm-up cu ritmuri psy, iar în spatele lui, cei de la manga.ro proiecteaza de zor anime-uri. Printre acestea, filmul "Blame", rulat si cu câteva luni înainte, la Alert 7'. Fac un pit-stop la bar pentru o bere, dar mi se spune ca "pentru seara aceasta", oferta este limitata. Lumea, care mai de care mai pestrita, se aduna încet, Quezar schimba CD dupa CD si se pune de o atmosfera. Sunetul nu merge la maxim datorita plângerilor vecinilor, însa este multumitor. Dupa miezul noptii se face primul schimb de stafeta: Dropdread, o tânara simpatica din Bucuresti se instaleaza la pick-up-uri pentru un recital ragga-jungle. Schimbarea de ritm se simte, au loc ceva rocade pe dancefloor si se pare ca lumea apreciaza. "Rough riddims" mai bine de un ceas si jumatate, iar hotstepperii nu dau semne de oboseala. Trecând peste anumite lacune la capitolul mixaj, putem spune ca Dropdread si-a facut datoria.

Techno-ul pune din nou stapânire: la platane intra polonezul Gogo. În club, aerul devine irespirabil, instalatiile zbârnaie în van. Caut loc pe terasa ca sa-mi curat plamânii si vad in fata clubului jandarmi misunând în stânga si-n dreapta, ca furnicile dupa hrana. Nici bouncerii clubului n-au dat dovada de mai multa indulgenta fata de participanti; ba chiar, dupa o ora-doua, iesirea din club era interzisa. Am reintrat asadar înauntru, unde blondele generatiei Kent (poate stiti despre ce vorbesc) dadeau tonul dansului cu miscari provocatoare. Despre Gogo, pot spune ca a evoluat destul de liniar, dar, pe de alta parte, nici muzica din desaga nu-i lasa multe optiuni.

Rocada techno/drum'n'bass intra în faza a doua cu "anonimul" K-lin si MC Tina la microfon, în ceea ce as numi highlight-ul serii. K-lin "plays it to the bone" cu ritmuri liquid, destul de melodice, si treceri insesizabile între piese; Tina "sings the blues" la fel de natural, cum ne-a obisnuit. Am remarcat si o scurta interventie a lui MC Toxic T, binevenita la rându-i. Într-un final, kentistele, extenuate, se retrag tiptil, iar spre dimineata, populatia se rarefiase de-a binelea. Am mai zabovit sa-l vad si pe headlinerul zilei, polonezul Optymist, în special datorita zvonurilor ca ar fi cochetat cu hip-hop-ul înainte de techno. Zvonurile nu s-au dezmintit, de vreme ce am asistat la o evolutie dezinvolta, plina de artificii tehnice si scratch-uri. Fara îndoiala, omul îsi cunoaste muzica si stie sa o mixeze. Cred ca l-a ajutat mult si atitudinea pozitiva – mai tot timpul cu zâmbetul pe bunze (de aici sa i se traga numele?). O mare bila alba pentru Optymist, asadar, pe care l-am lasat înca în actiune atunci când m-am decis sa plec. KidLazy, ultimul în program, n-a apucat sa-si mai arate coltii, din motive necunoscute mie. Ramâne pe alta data…

A doua zi, sâmbata, începe cu ploaie marunta si deasa… care pur si simplu refuza sa plece. Obisnuita parada a camioanelor nu s-a mai aratat la fel de numeroasa ca în anii trecuti.

Fast forward catre 8 PM, când ajung la poalele dealului. Din pricina orei înaintate, nu l-am mai prins pe localnicul Axx la S1 (scena 1). Cât despre S2, aceasta s-a vazut trimisa în clubul Kharma (aceleasi precipitatii abundente, bata-le vina) si înlocuita de S3, cea cu proiectii experimentale. Înaintând spre deal, simteam pe pielea mea efectele vremii potrivnice: umezeala, frig, noroi cât cuprinde, balti si pamânt reavan. Clasicele corturi serveau vrute si nevrute, cu posirca si produse ieftine drept cap de afis. Un grup masiv de punkeri (prezenti la festival an de an) îsi faceau încalzirea la mesele acoperite de umbrele promotionale. I-am lasat sa-si vada de ale lor si am ajuns în fata scenei, nu fara peripetii. Aici, D-Laid se desfasura în fata unui public cam restrâns, folosindu-se de laptop si mixer. Postat sub umbrela, cautam cu privirea fete cunoscute, în timp ce din boxe urla un bootleg breaks la "Inner City Life" (Goldie). Bucuresteanul a continuat linia de breaks ceva mai bine de o ora si pot afirma ca a facut-o bine.

O scurta expeditie la S2 a relevat un peisaj la fel de debusolant ca si la S1. Câtiva oameni stateau zgribuliti, admirând decorurile orientale ce împodobeau scena. Surprinzator, sonorizare mult mai clara decât la S1, dar, sincer sa fiu, n-am zabovit prea mult, fiindca numele din program nu-mi spuneau mare lucru. Asa ca revin peste dunga dealului si observ ca techno-ul preluase iarasi controlul. A dat tonul DJ Alca (Baia Mare), urmat apoi de Morris Newtone pentru un back-to-back. Doua pick-up-uri, un laptop si un mixer – arsenal suficient pentru ca împreuna sa-si faca numarul fara greseala…

Switch back to drum'n'bass. În prim plan, bastinasii Snow & Agent MC si ceva "brand new material". Snow porneste un mix rasunator, presarat cu permanente infuzii vocale din partea Agentului, ce îndemnau la buna dispozitie, pace si toleranta. Oamenii – ceva mai multi ca la început, dar oricum destul de putini comparativ cu anul trecut – sareau prin ploaie fara sa para deranjati de baltile dimprejur. Doi dintre cei mai obositi au atipit pe boxe si, în ciuda volumului asurzitor si a BPM-ului ridicat, îsi vedeau linistit de somn.

Head honcho-ul CRS, Horace Dan D, intra imediat dupa repriza de drums, ca sa deschida un maraton techno de aproape 4 ore. Ca e mult, ca e putin, ramâne la latitudinea fiecaruia. Cât despre muzica, pot spune ca mi-a placut începutul agresiv si faptul ca HDD nu doarme lânga butoane, ba se misca neîncetat tot timpul setului. Cei doi headlineri ai serii – Pacou si Alex Bau – au continuat aceeasi linie. Daca primul poate fi laudat pentru selectia foarte variata si faptul ca schimba foarte des placile, cel de-al doilea zaboveste mai mult asupra pieselor, însa este foarte precis în treceri. Amândoi sunt posesorii unei tehnici excelente, desi la ore asa târzii puteau nici sa nu se mai chinuie.

În mod normal, as fi considerat suficiente cele 4 ore de techno, si totusi am ramas pentru a-l urmari pe head-linerul drum'n'bass, mult-laudatul Dylan. Anuntat initial pentru orele 2, omul s-a prezentat la timp, dar abia dupa 5 a putut pune ceva. Mi s-a parut bizar faptul ca nu avea obisnuita geanta cu viniluri, ca mai târziu sa descopar si motivul: venise doar cu CD-uri. Desigur, nu-l pot felicita pentru aceasta isprava, fiindca nu ma numar printre adeptii mixatului de pe CD. Surprizele se tin lant si, ghinion, chiar când intra în ritm, Dylan observa ca unul dintre playere nu functioneaza. Corul de huiduieli si înjuraturi venite la adresa organizatorilor n-a schimbat cu nimic situatia. Lumea îsi pierduse de-a binelea rabdarea când Dylan mai baga câteva piese agresive, folosind CDJ-ul functional ca sa mai dreaga din atmosfera. Am hotarât ca este momentul sa plec, din moment ce auditia lasa mult de dorit prin pauzele repetate. Seara a fost încheiata de catre Zino & Filipash cu 40 minute de techno… asta pentru cine mai avea rabdare si resurse. Nu pot spune nimic despre seara de duminica din Kharma. La acea vreme ma luptam cu efectele ploii…

În concluzie, editia 2005 a festivalului DeLaHoya nu s-a ridicat la nivelul editiilor precedente, din mai multe motive. În primul rând, ploaia a alungat mai bine de jumatate dintre cei preconizati a fi prezenti; amestecul scenelor s-a dovedit a fi o solutie total falimentara; problema CD-playerelor si faptul ca Dylan a dorit sa tina un set pe CD… Daca fanii techno se pot declara multumiti, cei de breakbeat/drum'n'bass si-ar fi dorit cu siguranta mai mult. Un lucru este cert însa: scena de techno autohtona se afla în regres vizibil, sustinatorii ei obisnuiti de alta data fiind înlocuiti mai mult de catre punkeri. Ramâne de vazut ce rezerva viitorul pentru DeLaHoya, caci daca nu se schimba anumite aspecte, s-ar putea sa fi asistat la ultima editie. Si ar fi pacat…

Breakbeat Nights: Plump DJs

17.02.2008

Pentru a 4-a oara beat-uri grase la noi. Grase de tot. Atat de grase c-am slabit cu totii vreo 3 kile numai ascultandu-i. Chiar si acasa, [citeste]

Noisia DJ Set

25.02.2007

Începe sa ne placă DrumNBass-ul. "Dar ştii când?" Când 1200 de oameni nu-şi mai găsesc pământul sub picioare la îndemnul unei fracţiuni de bass, [citeste]

AVmotional 02

30.05.2005

A doua editie a evenimentului dedicat fuziunii audio-video – AVmotional – s-a desfasurat la Cluj în zilele de 28 si 29 mai, aflându-se, alaturi de alte proiecte [citeste]

48H 2005

29.05.2005

172 800 de secunde. 2 880 de minute. 48 de ore. De muzica. De basi. De dans. De calitate. 48 H, 27-28 mai, editia 2005, Timisoara, strandul Rainbow. Dupa TMBase Workshop, probabil cel mai [citeste]

Alert 7'

13.03.2005

Sâmbata, 12 martie, orele 18.00. Evenimentul din aceasta seara avea sa încheie un sfârsit de saptamâna plin de manifestari interesante: DJ Budai în Tutankhamon, [citeste]

TMBase Session 11

06.03.2005

5 martie 2005: frig, zapada si... drum'n'bass/breaks cu iz de martisor, oferite de TmBase în deja obisnuitul club timisorean No Name. Peste 200 de oameni s-au agitat, [citeste]

Rock la Mures 2004

12.07.2004

Anul acesta s-a umplut de festivaluri, care mai de care, care pe unde... techno, rock, jazz – de toate... Chiar daca în 2004 s-a tinut cea de-a treia editie, pâna acum nu [citeste]

Festivalul DeLaHoya 2004

04.07.2004

Iata ca, în cele din urma, a picat în seama mea scrierea acestei recenzii, deoarece se pare ca am fost singurul reprezentant al redactiei la acest eveniment, ceilalti [citeste]

Fundamental Breakz 4

20.09.2003

Am ajuns pentru a patra oara la Târgu Mures pe o vreme frumoasa, de început de toamna. Locatia era aceeasi ca si la editia precedenta, în cetate, la bastionul Dogarilor. La [citeste]

Data: 31.06-03.07.2005

Locatia: Dealul Hoya, Cluj-Napoca