Victimele inflatiei

Scris pe 10.07.2006 de Cypher

Dupa "Socialismul electronic", simt ca a venit vremea unui nou articol cu titlu format din cuvinte "grele". Carcotasii se vor intreba, pe buna dreptate, de ce? Simplu, pentru ca exemplele sunt de multe ori cea mai buna metoda de a clarifica o situatie. Iar dupa niste ani in paradisul de tranzitie, multi dintre noi am auzit cuvantul - inflatie -pana la suprasaturare. Pentru restul, DEX, cu amabilitatea traditionala, proclama: - Fenomen specific perioadelor de criza economica, constând în deprecierea banilor de hârtie aflati în circulatie ca urmare fie a emiterii unei mase banesti peste nevoile reale ale circulatiei, fie a reducerii volumului productiei si circulatiei marfurilor, fapt care duce la scaderea puterii de cumparare a banilor -. Bun, avem sula, sa purcedem in cautarea prefecturii.

Ca s-o iau cu inceputul, multi dintre voi tin minte perioada 2002-2004. Party-urile de dnb erau la mare cautare, lucru de inteles avand in vedere raritatea lor. Starea de fapt era simpla: party-uri cvasi-lunare, maxim 3-4 evenimente anual care sa aduca nume mai mari de breaks sau dnb si DJ care, cu putine exceptii nu se deplasau departe de locurile de bastina prea des. Centrele pentru breaks si dnb erau in primul rand Timisoara, apoi alte cateva orase ale Ardealului (Cluj, Deva, Tg. Mures etc.). Aflat in coada plutonului, Bucurestiul incepuse cat de cat sa miste ceva. In calitate de om ce a prins acea perioada din plin, nu pot sa nu-mi aduc aminte cateva pietre de hotar - party-urile Infamous si Playground din Web, seria de evenimente inceputa de catre Synthplants in fostul Kogal, continuata apoi in Xenon, serile organizate din cand in cand de Dobrica si Marika prin diferite locatii, zecile de manifestari din Underworld si B-52, plus alte (uneori) mici derapaje prin diferite parti. Cat despre celelalte genuri mai alternative de electronica, miscarea era la fel de firava, constand din ceva concerte Aievea, un Rusu & Flore, sau o trebusoara prin acelasi etern Web, poate un pic de Tom Wilson etc.

Salt in timp, iulie 2006. Weekendul trecut am avut parte de Herbalizer si de Ray Keith, al doilea cu prezenta scazuta in mare parte datorita concertului Depeche Mode din aceeasi seara. De la inceputul anului ne-au vizitat capitala Concord Dawn, Dylan, Shroombab, Temper D, JFB, Panacea, Stereo 8, Journeyman, Hyper, Gein, J-Bass, Vadim, Breakfastaz... La orizont se vad Technical Itch si Sub Focus. Toate astea in a noastra prafuita si mizera, dar vie, capitala. Restul tarii, condus de timisoreni, puncteaza cu Marcus Intalex, Rennie Pilgrem, Bailey, Circuit Breaker, Electrosoul System, Impulse, Palotai, Ludmilla, Malstrom, si nu numai. In perspectiva, ne putem astepta la Aquasky, Ed Rush, buclucasul Pendulum, Klaus Hill, Santos & MadOx, JDS, Contour, Matt-U etc. Geografic vorbind, pe langa cele trei centre susmentionate, Iasiul si Brasovul stralucesc din ce in ce mai puternic, iar Galatiul, Craiova, Petrosani apar incet-incet pe harta. Drag popor iubitor de muzici electronice, se anunta o vara fierbinte.

Pe felia de electronica alternativa, exista de asemenea destule motive de satisfactie. Pe langa Ben Mono-ul si Herbalizerul susmentionati, ne-au calcat pragul Kid Koala, Gotan Project, DJ Food, Jamie Lidell, brotheru' lu Squarepusher (cum era alintat Ceephax Acid Crew), DJ First Rate, Quantic, Andy Smith (Portishead) si lista poate continua. Mai mult, a avut loc un sir gros de evenimente mai mici, cu DJ locali si nationali, in locuri precum Bucuresti, Timisoara si Ardeal, ajungandu-se aproape la cate un eveniment sau doua in fiecare saptamana. Cu toate acestea, cei ce au vazut evolutia macar unei mici parti din aceste nume au putut constata ca exceptand prezentele in cadrul unui eveniment mai mare (festival, party Tralala etc), in capitala s-a depasit rareori numarul de 500 de oameni prezenti. Ceea ce mi se pare mai mult decat ingrijorator. Oare sa fie publicul chiar atat de neentuziasmat? Sa existe chiar atat de putin interes pentru numele la care acum 2-3 ani de abia visam? Sa vedem chiar atata (indraznesc s-o spun???) nesimtire? Nu.

Primul si cel mai important lucru pe care un organizator ar trebui sa-l stie este ca publicul nu este niciodata de vina. Cei ce calca pragul unui party in desfasurare se asteapta intotdeauna la lucruri diferite: unii vin pentru muzica, altii pentru show, pentru a fi vazuti, pentru a socializa, se imbata sau agata, iar altii pentru ca pur si simplu n-au chef sa stea in casa. Insa la intersectia tuturor acestor asteptari si nazuinte diferite sta ceva atat de simplu incat multi il trec cu vederea: the FUN. Simpla si cea de toate zilele distractie. Te duci la un party ca sa scapi din realitatea cotidiana, fie ca aceasta evadare ia forma dansatului pana la epuizare, a betiei pana la lesin sau a umflatului in pene cu noua pereche de Conversi.

Proportiile in breaks si dnb insa, n-au fost niciodata atat de bine definite ca atunci: la inceputuri multi mergeau la party-uri atat pentru muzica cat si pentru a-si satisface dorinta de apartenenta la ceva. Care ceva se intampla sa fie o miscare tanara, proaspata, cu o etica pe placul urbanului si speciilor inrudite. Acum insa, treaba e mult mai diluata - jumatate de breakbeat s-a mutat in cluburi glam, printre cocktailuri ce fac cat cinci litri de bere in alte parti, iar drum'n'bass-ul autohton a dat nastere copilului cu freza punk si 5 piercinguri, breakcore-ul. Aceste miscari de trupe au ajutat la imprastierea scenei si la scaderea coeziunii ei, insa asta fara ca numarul fanilor dnb sa creasca suficient cat sa acopere "pierderile". Iar evenimentele, departe de a ramane cat de cat la acelasi nivel, au inceput sa creasca mult ca amploare si nume invitate, ceea ce s-a tradus intr-o crestere a pretului biletelor. Numarul platitorilor insa, n-a crescut cine stie ce, iar asta se simte. Party-urile in fiecare weekend, precum si numele mari prezente cel putin de doua ori pe luna, ar fi minunate, daca n-am fi aceiasi de acum 3-4 ani, plus 20-30% in cel mai bun caz.

Cea de-a doua problema a dezvoltarii necontrolate de care vorbeam mai sus este cea de creare a unor asteptari marite. Dupa un weekend, doua, trei, o luna in care publicul primeste numai "bunatati", apar in mod firesc niste pretentii care in contextul actual, nu isi gasesc justificarea. Nu-ti mai este suficient ca ti-a venit artistul x sub nas, vrei ca party-ul sa aiba loc in aer liber, pretul la bere sa nu depaseasca o suma, intrarea sa fie ieftina etc. Ori desi asemenea pretentii ar fi justificate in mod normal, dificultatile in a organiza un party nu sunt cu nimic mai mici fata de acum 2-3-4 ani. Sponsorii tot n-au inceput sa apara prin copaci, autoritatile locale sunt la fel de "deschise" ideii, iar cluburile disponibile sunt in mare parte aceleasi. Publicul e la fel, banii sunt tot atatia, insa cheltuielile cu onorariile artistilor straini sunt mult mai substantiale. Cu toate astea vrem mai mult si mai bine. Si ca un alt punct, e cam greu ca dupa doua luni de party numai cu nume mari sa te duci la cele cu DJ romani cu aceeasi pofta.

Ca termen "greu", fenomenul de inflatie descrie perfect ce se intampla in momentul de fata. Inflatia consta in scaderea numarului de party-uri de succes, ca urmare a cresterii nejustificate a numarului si marimii acestora in contextul in care exista aproape acelasi public platitor, ceea ce se traduce in sansa mult mai mare de a avea pierderi ca urmare a organizarii unui eveniment. Si organizatorii ce incep sa iasa mult mai des cu "gauri" in buget se tot intreaba de ce.

Concluzionand, chefurile vor fi mai memorabile ca niciodata, data fiind prezenta unor nume la care acum doi ani nici nu indrazneam sa visam. Doar ca vor fi la fel de neuitat si pentru niste organizatori, ce vor afla pe pielea lor ce inseamna sa "emiti bani" fara acoperire. Sfatul meu e simplu: bucurati-va de numele care vin, pentru ca nu se stie cat va mai continua aceasta stare de fapt. Se anunta o vara fierbinte....

Victimele inflatiei